Oreste Teodorescu: „Vom fi cu totii martorii fragilitatii naturii umane, dar poate tocmai aceasta uriasa frica de moarte sa ne faca sa ne reindragostim cu toata puterea de viata!”

96

Jurnalistul Oreste Teodorescu scrie un text emotionant pe pagina personala de Facebook despre cum ne schimba criza generata de pandemia de coronavirus. „Eu vad in aceasta pandemie prilejul fundamental al innoirii noastre! Al recapatarii interiorului si al comuniunii!”, puncteaza jurnalistul Oreste Teodorescu.

„Crezul meu in vreme de Coronavirus

Mie imi este din ce in ce mai limpede ca aceasta criza mondiala, dincolo de aspectele ei pe orizontala vietii: economie, finante, viata sociala sau comandamente militare, ne cheama in primul rand la o profunda autoevaluare morala si spirituala! Lumea exterioara nu este altceva decat reflexia universului nostru interior! Marele examen la care este supusa planeta este despre natura si conditia umana!

Ma preocupa foarte tare intrebarea legata de cum ne vom manifesta in fata semenilor, in societate dar si fata de propria noastra constiinta! E clar ca restrangerile vietii sociale, diminuarea veniturilor si inasprirea sistemului legislativ ne vor bulversa in prima faza, chiar ne vor schimba majoritatea perceptiilor despre lume! Important e, sa nu ratacim prea mult in confuzie, panica si incertitudine!

Avem nevoie sa regasim cat mai repede busola unei vietuiri cat mai frumoase intr-o lume din ce in ce mai…urata! Ce provocare imensa la care este chemat sufletul nostru de origine divina!
Prin natura noastra, suntem fiinte expansive, curioase, nelinistite cu ratiunea de a ne depasi atat limitele cat si conditia! In functie de varsta, nivelul de educatie, de cultura, nivelul de trai, confortul social si mai ales de gradul de Spiritualitate, reactionam atat de diferit in fata provocarilor momentului!

Pendulam intre panica irationala si pacea certitudinii ca nu suntem niciodata singuri! Ca Dumnezeu e prezent in vietile noastre de cand ne nastem, pana cand murim! Of, Doamne, daca ne-am fi zidit mai din timp, templul tau in inimile noastre, poate nu mai eram atat de disperati ca ni se inchid bisericile din caramida!

Zile acestea noi ne-am aliat din pacate cu panica si egoismul in loc sa facem loc iubirii de semeni si de Creator, si desi ne gasim in postul Pastelui, asteptand chemarea la Viata Vecinica a Mantuitorului, ne macina pe toti groaza in fata suferintei si a mortii! Uitam ca in raport cu vesnicia, timpul omenesc devine praf! Ce inseamna un an, o suta, o mie in raport cu eternitatea lui Dumnezeu? Daca am fi invatat ca trebuie sa murim ca sa fim vesnici, acum am fi fost cuprinsi de liniste! Isihie, cum o numesc Sfintii parinti!

Eu vad in aceasta pandemie prilejul fundamental al innoirii noastre! Al recapatarii interiorului si al comuniunii! Ce frumos spune Episcopul Ignatie al Husilor:

“Acum, lumea intreaga este un imens spital, pentru ca sa invatam sa treaca prin miezul inimii bisericii noastre suferinta celuilalt si sa multiplicam serotonina comuniunii dintre noi.”

De acum inainte, nu mai am nici o indoiala, vom fi cu totii martorii fragilitatii naturii umane, dar poate tocmai aceasta uriasa frica de moarte sa ne faca sa ne reindragostim cu toata puterea de viata!”, noteaza Oreste Teodorescu.

!-- Composite Start -->
Loading...
<