Suedezii au fondat Piramida in 1910, in Arhipelagul Svalbard, cel mai nordic punct din lume cu locuitori permanenti. Sovieticii l-au cumparat in 1927. Polul Nord se afla la o azvarlitura de bat, dar rusii voiau sa controleze si partea aceea de lume. Cand Razboiul Rece a pornit la drum, URSS a decis sa duca acolo oameni. A aparut exploatarea carbunelui, totul a inflorit: cladiri rezistente, gradinite, sala de sport, bazin de inot, sali culturale. Prin anii ’60, populatia ajunsese la 1.000 de locuitori, multi daca ne gandim la pozitionare si la faptul ca cea mai mare temperatura era de cinci grade Celsius.
Totul s-a terminat dupa caderea URSS. Locul a inceput sa fie vandalizat, abandonat. Oamenii au plecat. Exploatarea a mai functionat pana prin 1998. Pe 31 martie s-a scos ultimul vagonet de carbune, apoi, pe 10 octombrie, ultimul muncitor rezident a plecat spre Mama Rusie. Piramida devenea un Oras-Fantoma. in 2007, compania ”Arktikugol Trust”, detinatoarea locului, a decis sa mai faca o vizita pe acolo, sa mai vada cum stau lucrurile. Putinii aventurieri ajunsi furasera ce se putea fura, locul arata exact ca dupa o explozie atomica: nimic nu se misca, desi toate erau la locul lor: statuia lui Lenin, pianul din sala de spectacole, mingile copiilor din dulapul salii de sport, benzile ce delimitau culoarele bazinului…History Channel daduse o fuga pana-n zona, pentru un material de exceptie: un specialist anuntase ca date fiind conditiile climaterice, cladirile urmeaza sa reziste si sa fie vizibile inca…500 de ani de acum incolo!!!
Detinatorii s-au gandit sa transforme asezarea in statiune turistica. Au dat anunt ca sunt in cautarea unui ghid, au adus generatoare diesel pe insula, au incercat sa dea o noua fata hotelului. Aleksandr Romanovski – ”sasa” – a primit postul. Logic, fiind singurul aplicant. Din 2012 s-a mutat acolo, permanent. ”Cand am ajuns aici am fost intampinat de ursii polari. Doua zile m-au fugarit pana mi-am dat seama ce si cum”, glumeste el. Cativa nebuni se incumeta sa ajunga acolo. Pleaca fie cu vaporul, fie pe snowmobile din Longyearbyten. Unii chiar dorm, o noapte, la hotelul ”Tulip”. sasa are grija de ei, le vorbeste despre istoria locului, ii duce chiar si la micul muzeu, le arata vagonetul plin cu carbune, ultimul extras, parcat in fata monumentului orasului. Apoi ei pleaca, el ramane cu ursii. ”La un moment dat, vreo 30 de muncitori revenisera: lucrau la punctul termic, la hotel. Am ramas patru, poate cinci. Cand hotelul e inchis, doar eu mai respir pe aici”, zice barbosul. De pe coama, un alt tip cu barbita ceva mai aranjata il priveste: e Lenin! Statuia sa a implinit 70 de ani, scrie A1.
