De aproape douazeci de ani, medicii suedezi sunt pusi in dificultate de aparitia unei boli misterioase, care se manifesta doar la copiii refugiatilor ajunsi in tara scandinava, scrie BBC News.
„Sindromul renuntarii”, asa cum a fost numita afectiunea prima data de catre medicul Bryan Lask, in 1991, boala ii face pe copii sa se retraga complet in lumea lor, asemenea celor care sufera de autism, sa refuze sa vorbeasca, sa mearga, sa manance sau chiar sa deschida ochii.
Primele simptome ale instalarii bolii sunt asemanatoare cu cele ale unei viroze gripale: copilul incepe sa aiba dureri inexplicabile, apoi avanseaza incet, iar cei mici sufera de depresie, nu vor sa se mai dea jos din pat, sa manance, sa bea apa, devin agresivi cand sunt supusi tratamentelor si refuza orice forma de ajutor. Mai ingrijorator este faptul ca aceasta afectiune le pune viata in pericol celor mici, intrucat cauzele ei sunt inca necunoscute si nu exista un tratament concret care sa fi dat rezultate.
Jurnalistii de la BBC descriu cazul lui Sophie, o fetita de 9 ani, care este tintuita in scaunul cu rotile. Cand tatal ei o ia in brate, copila pare lipsita de viata. Poarta scutece, este slaba, are parul fin si este hranita pe nas, cu ajutorul unui tub, de mai bine de 20 de luni.
Sophie si familia ei provin din fosta Uniune Sovietica, dar au ajuns in Suedia in decembrie 2015, unde au cerut azil, in calitate de refugiati, dupa ce ani de zile au fost terorizati de mafie. Medicii spun ca semnele vitale ale copilei si analizele sunt perfect normale. Cu toate acestea, fetita pare sa se fi detasat complet de partea constienta a creierului sau.
„Sindromul renuntarii” a aparut prima data in Suedia, in anii ’90. Peste 400 de cazuri au fost raportate intre 2003 si 2005. in 2015 si 2016, numarul cazurilor a scazut la 169. Afectati sunt insa doar copiii refugiatilor, indiferent ca provin din fosta URSS, din Balcani sau ca sunt copii ai comunitatilor de romi. Multe cazuri au aparut inclusiv la copii care locuiau in Suedia de ani de zile, vorbeau limba si se integrasera in societate.
Afectiuni asemanatoare „sindromului renuntarii” au fost descrise insa si inainte de anii ’90, printre detinutii din lagarele naziste. „Din cate stim pana acum, niciun caz identic cu cele semnalate de noi nu a fost raportat in afara Suediei”,scrie medicul Karl Sallin, pediatru la Spitalul de Copii Astrid Lindgren, parte din Spitalul Universitar Karolinska din Stockholm.
