Cei mai multi dintre noi am facut cel putin o data in viata gestul de a bate in lemn, urmat de un „Doamne fereste” pentru a preveni o situatie neplacuta. Obiceiul se regaseste in randul multor europeni, gestul fiind asociat cu pastrarea norocului si a bunastarii.
Inainte de raspandirea Crestinismului sau a Islamului, numeroase comunitati pagane venerau copacii. Unele popoare credeau ca acestia sunt adevarate oracole, altele le includeau in tot felul de ritualuri mai mult sau mai putin religioase. In antichitate, celtii considerau copacii a fi refugii ale unor zeitati sau spirite.
Scriitorii Stefan Bechtel si Deborah Aaronson sugereaza ca exista o legatura intre credinta in aceste spirite si obiceiul de a bate in lemn. Prima posibila origine a obiceiului ar proveni de la europenii pagani care ar fi batut in lemn pentru a-si proteja casele si copacii de spirite rele sau pentru a le impiedica pe acestea sa le fure norocul, conform descopera.ro.
O alta varianta ar fi ca popoarele care venerau copacii obisnuiau sa puna mana pe scoarta lor atunci cand cereau ceva spiritelor pe care le gazduiau, dar si atunci cand doreau sa le multumeasca pentru norocul de care au avut parte. De-a lungul secolelor obiceiul s-ar fi putut modifica astfel incat sa se ajunga la superstitia conform careia batutul in lemn aduce si pastreaza norocul.
”In orice caz, scopul este de a te proteja de invidie si manie”, scrie Bechtel. ”Invidia spiritelor rele si mania zeilor care se uita cu dispret la mandria muritorilor, dar si care se enerveaza cand acestia nu sunt recunoscatori pentru norocul de care i-au facut sa aiba parte”, se arata in ”Cartea norocului”.