Un tunel misterios de 20 de kilometri, care ar fi trebuit sa faca legatura dintre judetele Prahova si Dambovita, prin Masivul Bucegi, a inceput in 1913, dar nu a mai fost finalizat niciodata.
CFR a aprobat atunci, cu acceptul regelui Ferdinand, construirea magistralei Targoviste – Pietrosita – Sinaia, iar varianta cea mai scurta era prin munte. Asa s-a decis spargerea Masivului Bucegi, in zona „Paduchiosu”, pentru a scurta distanta dintre Moroieni si Sinaia.
Tunelul de 6 kilometri ar fi trebuit construit in line dreapta si a fost a fost gandit ca o cale strategica in contextul istoric al inceputului de secol XX, care asigura o trecere rapida si sigura intre Tara Romaneasca si Ardeal.
S-a decis inceperea tunelului din ambele directii, atat dinspre Sinaia si dinspre Moroieni. Locul de strapungere dinspre Sinaia a masivului muntos a fost ales chiar inainte de intrarea in oras, pe Platoul Izvor, in apropierea cimitirului orasului. Aceasta cale de acces trebuia sa asigure transportul petrolier din zona Prahova pana in Bucuresti, fiind foarte aproape de DN 71, care leaga Sinaia de Bucuresti. Din pacate, razboiul mondial din 1914 a oprit repede lucrarea, reluata abia in 1938 si abandonata din nou.
Nu se cunoaste nici pana in ziua de astazi adevaratul motiv pentru care a fost inchisa aceasta gura de tunel. Circula insa, o serie de legende locale, potrivit carora, siguranta nationala ar fi fost invocata de autoritatile de atunci, dar si faptul ca nemtii aveau ingropata aici o locomotiva unica in toata Europa, iar tehnica nu trebuia sa intre sub nicio forma pe mana rusilor.
In 1985, 2 echipe de la securitate au detonat intrarea. Unele voci spun ca regimul a vrut sa ascunda faptul ca inauntru nemtii, in retragere, au executat 100 de localnici care lucrau la tunel. Altii spun ca singura ratiune a fost cea a sigurantei, intrucat doar o parte era betonata.
In Sinaia, tunelul exista inca, dar a intrat in proprietate privata, dupa ce zeci de ani a fost depozit de branza al societatii de profil din judet. Acum, in incinta tunelului functioneaza o ciupercarie.
In 1941 trupele naziste de ocupatie au reluat constructia cu cel mai rapid ritm de pana atunci, dar finalul celei de-a doua conflagratie mondiala, insemnand si finalul lucrarilor, nu si al lucrarii. In partea damboviteana a tunelului au fost realizati 480 de metri, din care doar 100 au fost betonati. La vremea aceea au muncit acolo peste 2000 de oameni: nemti, rusi, cehi, tigani, unguri, bulgari. Daca s-ar fi construit pana la capat, ar fi avut 20 de kilometri si ar fi fost cel mai mare tunel din Romania.
Sursa: adevarul.ro, foto: ziardebusteni.ro
