CONSTANTA
Publius Ovidius Naso s-a nascut la data de 20 martie 43 i.Hr la Sulmona si a murit in anul 17 sau 18 d. Hr la Constanta, in vechiul Tomis. In anul 8 i.HR, pe cand poetul se afla pe insula Elba, imparatul Octavian Augustus semneaza edictul de exilare a lui Ovidius. Este imbarcat pe o corabie si paraseste Roma, plecand spre marginea Imperiului Roman, la Pontul Euxin. Nu avea sa se mai intoarca niciodata. Ovidius nu avea sa dezvaluie niciodata motivul exilului sau. Romanticii spun ca iubirea lui fata de Iulia, fiica imparatului, i-a atras mania lui Augustus. Criticii moravurilor de la curtea imperiala sunt de parere ca poetul ar fi vazut ceea ce nu trebuia sa vada – incestul imparatului cu fiica sa. Nu se stie daca marele poet a fost incinerat sau doar inmormantat. La vremea respectiva, in secolul I, erau doua rituri de inmormantare: de incineratie si de inhumatie, spun expertii arheologi. Fiecare alegea modul de inmormantare in functie de credinta lui.