Discutiile in media privind criza refugiatilor a atins o faza mediatica in care nu mai stii ce sa crezi. Cert este ca din marturiile celor care au luat contact cu imigrantii se desprind doua lucruri: sunt oameni in putere si cei mai multi vorbesc cel putin doua sau trei limbi straine. O poveste interesanta apartine unei romance care lucreaza in campusurile pentru refugiati din Germania si care subliniaza faptul ca nu le place munca si curatenia, iar cei mai multi sunt in Occident pentru a obtine privilegii.
„Lucrez in Germania pentru statul german, mai mult sau mai putin pentru Uniunea Europeana. Stau zilnic printre acesti oameni, am fost si merg in cateva campusuri de refugiati. Ceea ce va arata la stiri e o nimica toata, va arata imagini cum Europa e invadata de acesti oameni. Sa va explic cateva lucruri pe care le vad zilnic. In primul rand o gramada nu au ce cauta in Europa. De ce? Masa le este servita la ora 12. La ora 14 se freaca la ochii ca deabia s-au trezit. Nu stiu sa spuna un multumesc, egal in ce limba ar rosti acel cuvant. Sunt vesnic nemultumiti. Sunt zile cand stau tolaniti franti de la bautura. Sunt vulgari. Nu pun mana sa ajute cu nimic pe nimeni. Beau, mananca , fumeaza si dorm.
Daca vrei sa le spui ceva, ei au drepturi. Zilnic daca s-ar putea ar reclama cate ceva. Sunt campusuri unde de cel putin 2 chiar 3 ori pe zi este chemata politia. Pentru ca se bat sau urla.
Peste 70 la suta din acei oameni care ii vedeti ca sar gardurile pentru o viata mai buna, cauta de fapt ceea ce nici ei nu stiu. Intr-adevar sunt oameni necajiti, cu copii, neveste, insa acei sunt restul de pana la 100 la suta. E pacat de ceea ce se intampla la ora actuala, e bataie de joc. Sunt campusuri unde ma duc cu dispret pentru ca stiu ca ceea ce vad o sa imi ridice tensiunea. Nu stiu sa va explic exact in cuvinte ceea ce vad cu ochii mei, insa va asigur ca doar dupa doua ore petrecute intre ei, realizati ca de fapt acesti „saraci” nu mai sunt atat de saraci.
Stau si butoneaza pe tablete si pe telefoane de ultima generatie. Conditiile in care sunt cazati, poate sunt multi care muncesc in strainatate si nu le au, si muncesc. Mancarea ce o primesc, va asigur ca multi nu o mananca acasa. Va pot demonstra cu poze, filmulete. Nu ii mai plangeti, sunt oamenii, intr-adevar. Dar la randul lor trebuie sa si demonstreze asta. Sunt prea putini cei care merita sa fie aici.”
sursa: Nasul