Sfantul Nicolae este unul dintre cei mai iubiti sfinti, insa putini romani stiu ca o parte din trupul sau face minuni printre romani. De 400 de ani, Biserica voievodala “Sfantul Gheorghe Nou” din Bucuresti, amplasata la kilometrul zero al Romaniei, ocroteste mana dreapta a Sfantului Nicolae. De cel putin tot atata timp, sfantul a inflorit credinta in oamenii acestei tari prin minunile sale, drept care marturiile scrise sau nescrise ale celor saraci, flamanzi, bolnavi, tristi, rataciti sau deznadajduiti sunt nenumarate. Iar minunile nu mai contenesc sa apara, chiar si astazi.
Cu toate ca Nicolae este unul dintre cei mai iubiti sfinti praznuiti peste an, putini bucuresteni stiu de prezenta sfintelor sale moaste in ultima si singura ctitorie din Capitala a Sfantului martir Constantin Brancoveanu (1688-1714), fapt confirmat si de preot profesor Emil Nedelea Caramizaru, parohul Bisericii ‘Sfantul Gheorghe Nou’, care adauga: “Mana dreapta a marelui ierarh al bisericii noastre este o binecuvantare mare pentru Bucuresti si pentru toata tara.”
Cu trupul la Bari, in sudul Italiei, cu un brat in nord-estul Frantei si cu moaste ale mainii drepte in tara noastra, Sfantul marturisitor neinfricat al Evangheliei continua sa faca minuni chiar si in zilele noastre, arata ziarul „Lumina de Duminica”.
“Anul trecut, pe 6 decembrie, o credincioasa bolnava de cancer de-abia a ajuns la racla sfintelor moaste sa se roage – se tinea de peretii bisericii, atat ii era de rau. Dupa o saptamana de la praznicul Sfantului Nicolae, a venit la mine si mi-a spus ca s-a vindecat ca urmare a rugaciunilor staruitoare”, marturiseste parintele Caramizaru.
in ceea ce priveste ajutorul primit in misiunea sa de preot, parohul invoca indrumarea si ajutorul permanent, venite din partea marelui facator de minuni. Aceasta este explicatia potrivit careia, in numai doi ani de zile, s-a realizat mai mult de jumatate din lucrarile de refacere a picturii (momentan, in plina derulare, la fel ca si lucrarile de protejare si conservare ale bisericii) in tehnica fresca.
Trebuie spus ca Sfantul Nicolae a trecut la Domnul la inceputul secolului al IV-lea si a fost inhumat in locul sau de origine, Mira Lichiei, unde a si pastorit ca ierarh. Dupa moartea sa, Biserica a organizat pelerinaje la mormant, iar vestea despre viata si faptele savarsite de marele ierarh a facut inconjurul Europei.
Potrivit basilica.ro, prin anul 1087, mormantul a fost deschis de niste negustori italieni, care au dus moastele sfantului la Bari, in sudul Italiei. Mult mai tarziu, un calator valah a luat cu sine, la bordul unei corabii ancorate in portul Constanta, mana dreapta a Sfantului Nicolae, pe care a daruit-o Mitropoliei din Bucuresti. Unele surse spun ca mana sfantului i-a fost trimisa lui Mihai Viteazul chiar de Cardinalul de Bari, printr-un pelerin roman, ca semn de pretuire pentru vitejia domnitorului impotriva paganismului.
in continuare, voievodul Mihai Viteazul a imbracat caseta in care se aflau sfintele moaste cu aur de 24 de carate, argint si nestemate si le-a oferit Bisericii bucurestene ‘Sfantul Gheorghe Nou’, fapt atestat de documente istorice de la sfarsitul secolului al XVI-lea: ‘Mana dreapta a Sfantului Nicolae, ferecata in argint ales, impodobita cu diamanturi, daruita de Io, Mihail Voievod (Viteazul) si Doamna Stanca, in anul 7407 (1599), ispravnic (fiind) Mitropolitul Eftimie’.
Enoriasii seniori ai parohiei isi amintesc si-acum de anul 1993, cand sipetul cu moastele mainii Sfantului Nicolae a fost furat de trei hoti. Pradatorii au avut indrazneala sa intre pe furis, in puterea noptii, in biserica si sa ia si epitaful brodat cu fir de aur de la mormantul voievodului martir Constantin Brancoveanu. Hotii au taiat caseta de aur, pe care au topit-o intre timp, dar au fost prinsi si judecati pentru fapta lor. Epitaful a fost recuperat. La fel si sfintele moaste, care au fost asezate intr-o ladita de argint, la loc de cinste, neatinse pana astazi de vreo alta mana pradalnica.
Cum nici o fapta nu ramane fara rasplata, chiar in data de 6 decembrie, la un an dupa furt, numitul Carabulea, capul bandei, a murit in puscarie in urma unui infarct. Tot din presa vremii mai aflam ca ceilalti complici ai raposatului, odata ajunsi in inchisoare, s-au cait indelung pentru fapta lor, insa unul dintre ei si-a pierdut mintile, irecuperabil.
De la incidentul furtului, nimic nu a mai tulburat linistea frumoasei ctitorii brancovenesti, cu o rezonanta spirituala si culturala aparte (se spune ca in 17 iunie 1889, in aceasta biserica s-a oficiat slujba de inmormantare a lui Mihai Eminescu).
