Jurnalistul Adevarul Liviu Avram a participat la o dezbatere in Parlamentul European pe tema democratiei si a justitiei in Romania dupa scandalul OUG 13/2017 de modificare a codurilor penale.
„Am sa va povestesc criza ordonantelor de urgenta din Romania asa cum a trait-o un simplu cetatean: eu. in acest portofel sunt banii mei. Periodic, extrag o parte din ei si ii pun in ceea ce se cheama bugetul public. Cui dau eu acesti bani? Pai ii dau asa: Parlamentului, Guvernului, primarului si unei intregi birocratii de stat. Dau acesti bani din doua motive: 1. Pentru ca ma obliga legea. si 2. Pentru ca am prezumtia – nu garantia, doar prezumtia – ca oamenii carora le dau acesti bani nu ii baga in buzunar, ci ii administreaza corect si in folosul tuturor.
Aceasta prezumtie se bazeaza pe faptul ca intre acesti oameni si banii mei sta interpusa forta legii. Iar faptele prin care acesti bani pot, intr-o forma sau alta, sa fie furati sunt scrise si pedepsite in Codul Penal: abuz in serviciu, mita, trafic de influenta, conflict de interese, neglijenta si asa mai departe. In acest aranjament legal si institutional, imi las linistit banii aici si plec sa imi vad de viata mea, ca toti ceilalti contribuabili disciplinati. Dar acum aproape doua luni, intr-o noapte, fara niciun fel de explicatie anterioara sau ulterioara, Guvernul Romaniei a facut un lucru de neinchipuit.
Printr-o ordonanta de urgenta, act cu putere de lege, a frant tocmai legea care ne pazea banii. A dezincriminat total neglijenta si conflictul de interese si a dezincriminat partial abuzul in serviciu. si ma intreb: cum vine asta? Pe de o parte, pe mine, contribuabil, ma obligi – prin lege – sa dau bani la buget, iar pe de alta parte, prin alta lege, te arati indulgent si generos cu cei care mi-i pot fura. Dar pe mine, cel care pun banii, m-ai intrebat? Nu. Puteai s-o faci? Sigur ca da. Am avut alegeri acum mai putin de patru luni. in campania electorala s-a vorbit mult despre orice, dar absolut niciodata despre aceste modificari – totusi substantiale – ale legii penale.
Ce pot eu intelege de aici? Ca cei care ne-au cerut votul au avut o agenda ascunsa, au castigat alegerile fara sa vorbeasca despre ea, si o pun in aplicare dupa ce scrutinul a trecut. Asa arata capcana perfecta: cea in care victima nu are cum sa nu intre.
Si iata, am intrat cu totii. Capcana a fost pregatira din timp, cu o avalansa de adevaruri alternative, de stiri false si de spaime inventate, menite sa construiasca pseudo-justificari.
Dar la intrebarea simpla si legitima „De ce ati facut asta?”, singurul raspuns pe care l-am primit a sunat in felul urmator: „Pentru ca asa a vrut Guvernul. Alta intrebare!”. Raspunsul acesta a intrat deja in folclor, caci un nefericit de ministru l-a repetat, in aceeasi conferinta de presa, de 24 de ori. Cum sa mai ramai calm? Asa ca o multime de romani s-au dovedit imuni la manipulari, au inteles exact ce li se pregateste si au ripostat. Sute de mii de contribuabili disciplinati s-au transformat in protestatari. S-a cerut si arbitrajul Curtii Constitutionale. Aici e o poveste mai lunga, dar care pe scurt arata asa: din cinci sesizari pe care le-a judecat privitoare la ordonanta Guvernului, Curtea Constitutionala a reusit performanta sa nu ne spuna absolut nimic despre ceea ce ne interesa pe noi mai mult: daca ceea ce ne-a facut Guvernul a fost bine, a fost rau sau a fost altcumva. in concluzie, intelepciunea Curtii nu ne-a ajutat la nimic.
Ramasi asadar fara nicio pavaza, romanilor le-a mai ramas doar protestul. Iar in urma protestelor, si doar in urma protestelor, Guvernul si-a anulat ordonanta de urgenta.
Practic, romanii din strada au fost cei care au repus legea in drepturile sale. insa doar temporar – caci criza nu s-a terminat, ci s-a mutat un etaj mai sus: in Parlament. Din motive necunoscute, Parlamentul a inteles ca romanii ar fi contestat doar maniera de actiune a Guvernului (noaptea, ca hotii), nu si continutul ordonantei. si dupa ce Guvernul a facut pasul inapoi, au inceput sa apara in Parlament proiecte de lege care au acelasi scop: slabirea legii care ne pazeste banii si o viata mai usoara pentru cei care vor sa-i fure.
Parlmentul pare a ne spune asa: „Nu v-a placut ce a facut Guvernul? Nicio problema. Venim noi, Parlamentul, si facem acelasi lucru, pentru simplul fapt ca putem. Ce-o sa mai faceti?” si romanii au raspuns: continua protestele. Ultimul a fost duminica ce tocmai a trecut. Criza ordonantelor a mai devoalat un lucru interesant: ca slabirea legii nu este dorita doar de majoritatea care sprijina Guvernul, ci si de o parte din Opozitie. Pe undeva era de asteptat: cei din Opozitie au fost si ei la guvernare si au, sau urmeaza sa aiba, probleme cu aceasta lege.
Cu o asa vasta majoritate, Parlamentul isi poate impune pana la urma vointa. Iar romanii nu pot face nimic pana in anul 2020, cand vom avea din nou alegeri. Sigur, pot sa protesteze, dar oamenii mai au si vieti de trait, nu pot sta patru ani in strada, cu spaima permanenta ca alesii lor pot oricand sa-si impuna aceasta agenda.
Si cam asta e situatia in acest moment: cetatenii protesteaza, Parlamentul lucreaza, cine oboseste primul pierde partida. si din cate se vede, strada a inceput sa oboseasca. Premierul Sorin Grindeanu a fost intrebat recent ce mesaj al celor care il contesta i-a placut cel mai mult.
Si l-a evocat pe acel cetatean care si-a imaginat ca primul ministru nu a emis ordonanta de buna voie, ci ca este captiv, ca este ostaticul unui grup de interese si nu poate striga dupa ajutor. si atunci i-a scris pe o coala de hartie urmatorul mesaj: „Sorine, clipeste de doua ori daca vrei sa te salvam!”.
Trebuie sa-i dau dreptate primului ministru: e o gluma buna. Dar ce traim noi acum, acasa, nu mai e gluma. Am cazut in capcana perfecta, suntem vulnerabili si ne simtim ostatici ai propriilor nostri conducatori. Ajutati-ne sa gasim o solutie ca sa-i aducem la o conduita decenta si responsabila nu doar fata de banii mei, nu doar fata de banii nostri, ci si fata de banii dvs. si ai celor pe care ii reprezentati. Caci deopotriva si leul romanesc, si fondurile europene care urmeaza sa intre in Romania sunt pazite de aceeasi lege pe care acesti domni vor s-o slabeasca. Nu stiu daca toti romanii gandesc ca mine. Nu stiu daca cei care gandim astfel suntem majoritari sau minoritari. Dar va asigur ca cei care gandim la fel nu suntem deloc putini. Iar scopul prezentei mele aici acesta este: in numele acestor oameni, in fata dumneavoastra, sa clipesc de doua ori”, scrie redactorul sef al Adevarului.
