Cand ai masina scumpa, lucruri frumoase, o casa scumpa si altele legate de statutul social, incepi sa simti de parca pretuiesti mai mult si ca te ridici cu un nivel mai sus fata de cei care nu au toate acestea. Te uiti la vecinul care are o masina mult mai ieftina si iti spui: asta e pentru ca sunt mai smecher si castigi mai bine. De aceea el e sarantoc, dar eu sunt bogat.
Te gandesti ca vecinul crede despre tine ca esti cool , fiindca ai masina scumpa. si acest gand te incalzeste si te face sa te ridici in proprii ochi. Te simti important atunci cand treci pe langa vecin, sau cand treci printr-o intersectie unde sunt masini mai ieftine decat a ta.
Daca vecinul are o masina mai luxoasa decat a ta, aceasta iti scade aprecierea de sine, dat fiind faptul ca vecinul, in ochii tai , e inaintea ta. si cand ai ocazia, tu incerci sa-ti reiei intaietatea… si asta nu doar in privinta masinilor.
Asa va fi la nesfarsit. si aprecierea de sine ba va scadea, ba va creste. Daca acestea-ti sunt criteriile ,de ele depinde cat de fericit esti.
Charles de Montesquieu, filozof si scriitor francez , a spus odata: ” Daca noi pur si simplu am vrea sa fim fericiti, sa atingem fericirea ar fi usor, dar noi vrem sa fim mai fericiti decat ceilalti oameni, dar asta practic e imposibil, fiindca noua mereu ni se pare ca ceilalti sunt mai fericiti decat noi.”
in goana dupa fericirea artificiala oamenii se prefac in drogati, care , cu orice pret isi vor mentine valoare comparativ cu ceilalti. Ei isi cumpara telefon nou, schimba masina, isi cumpara o pereche de pantaloni noi sau mobila scumpa in casa, pentru cazul in care cei din jur iti vor veni in vizita. Dar cum toate acestea costa scump, oamenii impatimiti intra in datorii.
Ei se aseaza pe “acul” creditului , in goana dupa fericire. si se simt foarte rau cand vad ca au coborat la nivelul celor pe care ii considerau mai prejos. Ar da oricat ca sa se ridice.
Ca sa-si metina statutul inexistent, ei cheltuie foarte multi bani pe orice lucruri care le mentin pozitia.
Daca exista o chestie care nu se inscrie in statut , ei o ascund in orice mod. Viata unor asemenea oameni se preface in minciuna. Ei ii mint nu doar pe ceilalti, ci , in principal, pe ei insisi. Ei sunt siguri ca apartin pozitiei sociale pe care o imita si ignora ca acel statut este bazat pe datorii, pe care ei toata viata trebuie sa le plateasca.
intr-un moment al vietii, cand bancile nu mai dau credit , si izvorul de veselie si fericire seaca, ei cad intr-o depresie profunda. Atunci ei invinovatesc in aceasta chestiune bancile, guvernarea, viata grea si angajatorul care nu le mai plateste acelasi salariu. Singurul om pe care ei nu il invinovatesc – sunt ei insisi. Doar tot ce si-au dorit ei a fost ca sa fie la fel ” ca ceilalti ” si sa nu piarda anii importanti din viata, luand de la viata totul. Oare ar putea ei fi considerati vinovati pentru situatia lor economica jalnica?
Sa incheiem cu spusele lui Henry Ford:
”Nu am de ce sa ma cazez la un hotel scump, pentru ca nu vad sensul sa platesc suplimentar, pentru lucruri inutile, de care nu am nevoie. Oriunde nu as poposi, eu sunt Henry Ford. Nu vad diferenta in hoteluri, caci si in cel mai ieftin hotel poti sa te odihnesti la fel de bine ca in cel mai scump hotel. si acest palton – da, aveti dreptate, l-a purtat tatal meu, dar asta nu are nicio importanta, caci si in acest palton eu sunt Henry Ford. Fiul meu este inca tanar si fara experienta, de aceea ii este frica de ceea ce vor crede oamenii daca el se va caza intr-un hotel ieftin. Pe mine nu ma preocupa parerea celorlalti oameni, fiinca imi cunosc adevarata valoare. si miliardar eu am devenit, pentru ca stiu sa numar banii si fac diferenta dintre valorile adevarate si cele false.”
Sursa: eustiu
