„Medicul trebuie sa fie un apostol al moralei“
Vorbind despre demnitatea profesiei medicale, Paulescu descria portretul ideal al celui chemat sa aline suferintele oamenilor: „Medicul trebuie sa fie, in acelasi timp, un savant care iubeste din tot sufletul stiinta medicala, adica stiinta omului; sa fie o fiinta care se jertfeste pentru altii, pana la moarte; in sfarsit, sa fie un apostol al omenirii, sau mai bine zis un apostol al moralei… Prin profesia sa, medicul devine prietenul si confidentul celor ce sufera, fie ei bogati sau saraci, tineri sau batrani, care-l asculta si se supun prescriptiilor lui. Or, cum un medic instruit cunoaste instinctele – si prin urmare si patimile – ii este usor ca, prin grai si prin exemplu, sa lumineze omenirea si sa-i indrume educatia sociala care combate aceste patimi.“
Scopul vietii nu este cautarea placerii de dragul placerii
in natura, instinctele sadite de Dumnezeu la toate palierele de existenta sunt cele care guverneaza viata. insa, dintre vietuitoarele de pe pamant, doar omul are capacitatea de a transforma instinctele in acte voluntare. De aici, spune Paulescu, „rezulta ca in timp ce animalul, incatusat de instincte, nu se abate niciodata de la legile proprii de subzistenta, omul liber poate sa incalce ceea ce a stabilit Dumnezeu“. Iar pentru ignoranti sau neintelepti, aceasta prerogativa de a-si alege singur modul in care vrea sa traiasca poate deveni ceva mortal. Un astfel de om nu remarca si nu retine din viata decat senzatiile placute care insotesc indeplinirea unui anumit act. Iar aceasta este patima, cautarea exclusiva a placerii. Cand nu se mai urmareste scopul, finalitatea instinctului, atunci ratiunea pentru care sunt savarsite unele fapte dispare, si persoana se afunda in bezna oarba a lipsei de sens, a mortii.
De aceea, Paulescu spune ca doar morala crestina detine remediul patimilor care bantuie sufletele oamenilor.
Medicul care facuse cariera in Franta afirma in lucrarea Instincte sociale. Patimi si conflicte. Remedii morale ca dezordinea si lupta dintre oameni in societate sunt efectele a doua patimi care distrug armonia si pacea in lume: lacomia si dorinta de a domina. Nelinistea si grija pe care omul o manifesta in fata viitorului, ca si placerea pe care o genereaza adunarea fara masura a bogatiilor sunt biruite de vointa omului sprijinita pe porunca lui Hristos: „Nu va adunati comori pe pamant unde moliile le mananca si unde furii le sapa si le fura… Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca… Cautati mai intai imparatia cerurilor…“.
