Din ce in ce mai multi analisti economici, desteptati din lancezeala lobby-urilor platite pe bani grei de multinationale, incep sa prefigureaze zorii unei noi ordini planetare, in care relatia capital-productie-consum sa fie bazata pe necesitate si onestitate.
Astazi ne este din ce in ce mai limpede ca bancherii si-au pierdut busola si mai ales ca banul speculativ a sufocat, pana la ucidere banul productiv. O economie prospera se bazeaza pe un nivel de trai ridicat al maselor si mai ales pe sentimentul responsabilitatii individuale. Toate aceste principii de dezvoltare durabila n-ar trebui slabite nici printr-o fiscalizare excesiva (24% TVA), propusa de guvernele de dreapta, nici prin ajutorul mecanic propus de socialisti.
Pentru Romania, una dintre cele mai firave economii din UE, ar fi vitala adoptarea unui program protectionist, adica o incurajare masiva a cumpararii de produse autohtone. Astfel, s-ar injecta putina energie in productie si s-ar mai atenua putin profiturile halucinante si nejustificate ale intermediarilor.
O alta cauza a slabiciunii economice este somajul si mai ales lipsa de perspectiva, fapt ce ar putea fi contrabalansat prin modernizarea infrastructurilor tarii, mai ales ca aici sunt destinate majoritatea fondurilor europene. Si aici speculantii ordinari, numiti la noi asfaltangii, au supt milioane de euro din buget, batjocorind pana si conceptul de drum rural, ca sa nu mai pomenim de autostrazi. N-au construit nici drumurile, n-au creat nici locuri de munca, ci au semnat cateva hartii de colo-colo reusind unica “performanta” de a construi 300 de km in 22 de ani, la pretul unei autostrazi pe 6 benzi, cu o lungime de 660 de km.
Ar trebui sa realizam ca nu banul de hartie face o tara bogata ci patrimoniul ei de curaj, harnicie si chef de munca. Oare altceva, in afara sangelui si a sudorii japonezilor si nemtilor, a plasat tarile in topul celor mai productive? Candva, pe la inceputul secolului trecut, deviza Germaniei era chiar: “sa muncim cu bucurie, dar nu fara effort!”
Sa revenim la solutiile propuse de economistii independenti. Printre cele mai eficiente si usor de aplicat ar fi reducerea taxelor si impozitelor pe munca si marirea lor in domeniul speculativ. Este evident, pentru oricine, ca excesul de taxe si impozite ucide placerea muncii si intristeaza toate initiativele creatoare. Din nou trebuie sa invatam ceva de la Germania, pentru care economiile bancare sunt munca acumulata, nu speculatii de tip bursier sau imobiliar.
In concluzie, lectia germana, pe care Romania o poate aplica, daca se scutura putin din inertia castigurilor fara munca, se rezuma la cinci directii principale:
1. munca asigurata
2. salarii echitabile
3. locuinta decenta, proprietate personala pentru fiecare platitor de taxe si impozite
4. posibilitatea de ameliorare si progres continue
5. fluidizarea aparatului administrativ prin reducerea numarului functionarilor.
Cand vom invata lectia germana? Probabil cand ne vom aminti ca noi, romanii suntem un popor harnic, darz si obisnuit mai degraba cu energia muncii decat cu obezitatea lancezelii!
un articol romanianfiles
