Bethleem orasul sfant in care s-a intrupat Mantuitorul. 4 aprilie. Dupa un zbor scurt si civilizat, care a durat fix doua ore si jumatate, am aterizat in frumosul si „foarte” noul aeroport de la Tel Aviv. Fuseseram instruiti ca odata ajunsi pe pamant israelian, ne putem astepta la surprize din partea ofiterilor de securitate.
Din grupul nostru de jurnalisti romani, vreo 28 la numar, veniti in Palestina, la invitatia Ministerului Turismului si Antichitatilor, o colega al carei nume are rezonante arabe a fost retinuta la aeroport, aproximativ 6 ore, chestionata in doua randuri, verificata la Ambasada Romana si eliberata in cele din urma, fara nici o alta explicatie suplimentara.
Delegatia noastra are doua obiective, vizitarea si cunoasterea realitatilor din teritoriile aflate sub autoritatea palestiniana si realizarea unor reportaje in locurile sfinte si in taberele de refugiati. Pe langa acestea mai sunt proramate interviuri cu Patriarhul Ierusalimului, Teofilos al III-lea, presedintele Mahmoud Abbas, premierul Rami El Hamadallah si cu doamna Rula Maayah, ministrul Turismului si Antichitatilor.
Prima noastra destinatie: Bethleem, un oras sfant atat pentru crestini, cat si pentru musulmani. Aici s-a nascut regele David si din neamul sau cel sfant, s-a intrupat Mantuitorul Lumii, Iisus (Issa, cum ii spun arabii, fiul Domnului) si locul unde Iacov a ingropat-o pe admirabila sa sotie, Rachela.
Acum vreo 12 ani, colonistii evrei au ridicat un zid de beton, acoperit cu sarma ghimpata si inalt de 10 metri, menit sa desparta Ierusalimul de Teritoriile Palestiniene (Cisiordania). Astfel ca locuitorii din Bethleem, fie ei musulmani sau crestini, sunt practic izolati, in fosta lor tara! Nimeni nu poate parasi orasul daca nu are aprobare speciala de la autoritatile israeliene. Turistilor li se ingaduie sa calatoreasca fara probleme, insa este de preferat ca ei sa faca parte dintr-un grup organizat.
De mult, cand pacea domnea asupra duhurilor celor trei religii ale Cartii Sfinte, aici crestinii se aflau intr-o majoritate covarsitoare. Astazi, foarte multi dintre ei s-au refugiat in alte tari unde sa nu mai simta strania senzatie ca si-au pierdut tara in schimbul unei rezervatii pazite cu mitraliera, de catre colonistii evrei, veniti masiv in aceste teritorii dupa 1967, cu precadere din fosta URSS si alte tari din estul Europei.
Recunosc, eu ma simt foarte bine in lumea araba, sunt din 2006, presedintele Clubului de Cultura si Presa Romano-Arab si impreuna cu Ahmed Jaber si Mazen Rifai (foto dreapta) am construit o platforma de comunicare si cunoastere intre trei lumi care au coabitat intotdeauna in pace: iudaismul, crestinismul si islamul. Din pacate, in ultima vreme, ceea ce Cartea Sfanta a unit, a despartit lacomia si aroganta decidentului politic, atat din Occident, lumea araba, cat si din Israel.
Azi in Bethleem, singura sursa de venit este turismul. Orasul vechi este vesel si animat, desi nu ai cum sa nu constati o nedreapta saracie, in comparatie cu orasele din Israel. Autoritatile evreiesti detin monopolul asupra curentului electric, apei potabile si internetului in regiunile aflate sub autoritatea palestiniana si nu de putine ori, cand situatia le convine, ii reduc pe cei aflati dincolo de zidul inalt cu sarma ghimpata, la statutul de prizonieri, exact asa cum ne simtema si noi sub regimul Ceausescu…
Palestinienii sunt foarte calzi, veseli, prietenosi. Stradutele sunt aglomerate si murdare, peste tot pluteste un amestec de condimente si iasomie, totul este ieftin si inca se poate negocia. Cativa copii incearca sa-ti vanda niste suveniruri hand made si fac tot felul de giumbuslucuri, pana cand, inevitabil te descotorosesti de cativa shekeli, care au exact valoare leului nostru.
Se circula haotic, fara semafoare, strazile sunt foarte zgomotoase, dar pline de viata. Te frapeaza calmul si buna dispozitie a locuitorilor, care fac abstractie de tensiunea de dincolo de zid.
Si acum, dupa ce am incercat sa creionez in cateva propozitii, atmosfera speciala a orasului unde s-a nascut Mantuitorul, am sa trec in revista cele mai importante obiective istorice, spirituale si turistice ale Bethleemului.
Descoperirile arheologice plaseaza orasul in Epoca Bronzului si a Fierului, undeva in secolul al XIV-lea i.Hr. Pentru iudei, Bethleemul a fost cetatea care l-a dat umanitatii pe marele David, iar pentru crestini, nasterea Mantuitorului Iisus, la sfarsitul domniei lui Irod, a facut ca acest sublim oras sa reprezinte unul dintre cele mai vizitate locuri de pelerinaj.
Cel mai important lacas de cult apartinand acestor locuri este Biserica Nasterii Domnului, construita initial sub patronajul Elenei, mama primului imparat roman care s-a crestinat, Constantin. Aflata in pelerinaj in Tara Sfanta, in anul 325 d.Hr, Elena a ales Grota Nasterii Domnului, ca amplasament pentru o senzationala bazilica, in interiorul careia, doua randuri de scari aflate pe fiecare latura a altarului principal duc in jos spre grota unde Fecioara Maria l-a nascut pe Hristos. In anul 339 d.Hr, cand Biserica Nasterii Domnului a fost finalizata, la ordinul imparatilor Constantin si Elena, o stea de argint incorporata in marmura alba, marcheaza acest mistic loc.
Un alt loc ce trebuie vizitat este Grota Laptelui, care este, conform Traditiei, locul unde Maica Domnului l-a alaptat pe Iisus, in timp ce se ascundea de prigoana soldatilor lui Irod, inainte de fuga din Egipt. Aflata la sud- est de bazilica, grota este neregulata si cioplita in piatra moale. Traditia ortodoxa vorbeste despre faptul ca unele picaturi de lapte au cazut pe aceasta piatra, care a devenit alba si facatoare de minuni.
Situat la aproximativ 2 km de estul Bethleemului, in orasul Beit Sahour, se afla locul unde Ingerul Domnului s-a aratat Pastorilor, aducandu-le buna vestire ca s-a nascut Mantuitorul Lumii! Traditia crestina spune ca atunci Ingerul a cantat: „Slava intru cel de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire”!
Aproape de intrarea dinspre Nord a orasului Bethleem se afla mormantul Rahelei, sotia lui Iacov, deopotriva considerat sfant pentru iudei, crestini si musulmani. Sanctuarul si moscheea care s-au ridicat peste mormant, au fost construite in perioada otomana.
Si astazi, Bethleemul produce miracole, intr-un firesc specific Tarii Sfinte. Prin 2002, cativa palestinieni s-au refugiat in Biserica Nasterii, ascunzandu-se de militarii evrei care-i urmareau. Crestinii si preotii lor s-au trezit la mijloc, fiind amenintati ca daca nu-i predau pe fugari, armata va distruge bazilica.
Timp de 39 de zile s-au purtat negocieri intense, iar situatia parea ca scapa de sub control de la o zi la alta. Insa, rugaciunea din inima a drept credinciosilor si duhul pacii, care pluteste pe strazile din Bethleem, au facut posibila rezolvarea conflictului cu mimin de varsare de sange si cu protejarea sfantului lacas de cult atat pentru ortodocsi, cat si pentru catolici.
