Curtea Constitutionala a declarat neconstitutionala Ordonanta de Urgenta 34/2020, prin care au fost majorate amenzile date pentru incalcarea ordonantelor militare. Curtea Constitutionala a admis sesizarea Avocatului Poporului, care sustine ca ordonanta de urgenta nu este clara si previzibila, iar faptele pentru care se pot da amenzi nu sunt individualizate.
Decizia CCR nu anuleaza automat amenzile date. Ele trebuie contestate in instanta de catre cei care au fost amendati, a declarat Augustin Zegrean, fost presedinte CCR, la Digi24.
De la inceputul starii de urgenta, in Romania au fost aplicate peste 300.000 de sanctiuni contraventionale in valoare totala de peste 600 milioane lei (120 milioane euro) pentru nerespectarea restrictiilor instituite prin ordonantele militare, in perioada starii de urgenta.
Curtea Constitutionala anunta intr-un comunicat ca OUG 34/2020, care majoreaza nivelul amenzilor pentru incalcarea ordonantelor militare, „este neconstitutionala, in ansamblul sau”, pentru ca, legiferand in zona restrangerii drepturilor si libertatilor fundamentale, trebuia sa fie adoptata sub forma de lege, conform Constitutiei.
De asemenea, dispozitiile art.28 din OUG 1/1999 (articol care stabileste amenzi pentru incalcarea starii de urgenta), sunt neconstitutionale, pentru ca nu definesc faptele care sunt pedepsite si ni nu stabilesc clar nivelul amenzilor, lasand la latitudinea agentului constatator sa decida ce amenda da.
Pe de alta parte, dispozitiile art.14 lit.c1 ) – f) din OUG 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, precum si ordonanta de urgenta, in ansamblul sau, sunt constitutionale.
Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate referitoare la prevederile art. 9, art. 14 lit. c1) – f) si art. 28 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, cu modificarile si completarile ulterioare, si la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 34/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu şi regimul starii de urgenta, in ansamblul sau, a anuntat joi institutia intr-un comunicat de presa.
„Din analiza intregului act normativ, astfel cum a fost modificat şi completat prin Ordonanta de urgenta nr. 34/2020, remarcam faptul ca Guvernul nu a prevazut vreo fapta contraventionala care sa poata fi sanctionata, ci s-a limitat sa reglementeze (…) ca nerespectarea prevederilor art.9 constituie contraventie (…) Este de remarcat ca, prin formularea generica utilizata la art. 9 (a carui nerespectare atrage raspunderea contraventionala) fapta nu este configurata prin lege (…). Or, in ipoteza contraventiilor, legiuitorul trebuie sa indice in mod clar şi neechivoc obiectul material al acestora in chiar cuprinsul normei legale (…)”, se arata in sesizarea formulata de Avocatul Poporului.
Exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.9, art.14 lit.c1 )-f) si art.28 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, precum si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, in ansamblul sau. in urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu unanimitate de voturi, a decis:
I. A respins exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.14 lit.c1 ) – f) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, precum si ordonanta de urgenta, in ansamblul sau, sunt constitutionale in raport de criticile formulate.
II. A admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.28 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta sunt neconstitutionale.
III. A admis exceptia de neconstitutionalitate şi a constatat ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta este neconstitutionala, in ansamblul sau.
- Din analiza cadrului normativ constitutional si legal, Curtea a constatat ca, in domeniul instituirii starii de urgenta, autoritatile statului exercita competente partajate: Parlamentul are competenta de legiferare, prin lege organica, a regimului starii de urgenta, in vreme ce Presedintele are atributia constitutionala de a institui starea de urgenta si de a pune in executare dispozitiile legale ale regimului starii de urgenta, astfel cum acestea au fost stabilite de legiuitor. Legea organica, transpunand art.93 din Constitutie, da in competenta Presedintelui instituirea, prin decret prezidential, a starii de urgenta, care presupune inclusiv stabilirea masurilor concrete de prima urgenta care urmeaza a fi luate si identificarea drepturilor şi libertatilor fundamentale al caror exercitiu va fi restrans. Decretul Presedintelui nu este decat un act administrativ normativ, deci un act de reglementare secundara, care pune in executare un act de reglementare primara. Restrangerea exercitiului unor drepturi nu se realizeaza prin decretul Presedintelui, dispozitiile art.14 lit.d) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 constituind norma prin care legiuitorul primar abiliteaza autoritatea administrativa (Presedintele Romaniei) sa dispuna executarea legii, respectiv a dispozitiilor art.4 din acelasi act normativ care prevad expres posibilitatea restrangerii exercitiului drepturilor fundamentale. in speta, Presedintele, actionand in limitele competentelor sale legale, a identificat drepturile si libertatile al caror exercitiu urma sa fie restrans.
in schimb, masurile pe care Presedintele le-a apreciat drept ”de prima urgenta cu aplicabilitate directa” (achizitionarea directa de bunuri de catre autoritatile publice, suspendarea din functiile de conducere a unor functionari publici, neinceperea cursului prescriptiilor şi termenelor de decadere, suspendarea prescriptiilor şi termenelor de decadere, suspendarea de plin drept a cauzelor civile si penale, intreruperea termenele de exercitare a cailor de atac etc.) constituie, in mod expres sau implicit, derogari de la legislatia in vigoare la momentul instituirii starii de urgenta. Presedintele a dispus, pe de o parte, suspendarea sau neaplicarea unor dispozitii legale, sau, pe de alta parte, modificarea si completarea unor legi, dispozitiile sale avand impact asupra unor drepturi si libertati fundamentale (dreptul la munca, libertatea economica, accesul liber la justitie etc.). Curtea a observat ca modul in care Presedintele si-a exercitat atributia legala, cu depasirea cadrului legal, nu este consecinta vreunui viciu de neconstitutionalitate a actului normativ de reglementare primara in virtutea si in limitele caruia autoritatea publica era abilitata sa actioneze. Asa fiind, intrucat nicio dispozitie a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/1999 nu il indrituieste pe Presedinte sa actioneze dincolo de competentele sale constitutionale, instanta constitutionala nu poate sanctiona, in cadrul controlului de constitutionalitate pe care il efectueaza in procedura instituita de art.146 lit.d) din Constitutie referitoare la solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate, normele legale criticate de autorul exceptiei. Avand in vedere, insa, natura juridica a decretului Presedintelui de act administrativ normativ supus incuviintarii Parlamentului, Curtea a constatat ca forul legiuitor avea obligatia de a-l supune controlului parlamentar, iar prin hotararea adoptata sa sanctioneze exercitarea ultra vires a competentelor legale de catre Presedintele Romaniei, doar o atare hotarare fiind susceptibila de contestare la Curtea Constitutionala, in baza art.146 lit.l) din Constitutie.
- Curtea a retinut ca dreptul contraventional, asemenea dreptului penal, are un caracter subsidiar, intervenind doar acolo unde alte mijloace juridice nu sunt suficiente pentru protejarea anumitor valori sociale. in aceste conditii, actele normative cu putere de lege si actele administrative cu caracter normativ prin care se stabilesc si se sanctioneaza contraventii trebuie sa intruneasca toate conditiile de calitate ale normei: accesibilitate, claritate, precizie si previzibilitate. Or, Curtea constata ca dispozitiile art.28 alin.(1) prin sintagma ”nerespectarea prevederilor art.9 constituie contraventie” califica drept contraventie incalcarea obligatiei generale de a respecta si de a aplica toate masurile stabilite in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999, in actele normative conexe, precum şi in ordonantele militare sau in ordine, specifice starii instituite, fara a distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage raspunderea contraventionala. in mod implicit, stabilirea faptelor a caror savarşire constituie contraventii este lasata, in mod arbitrar, la libera apreciere a agentului constatator, fara ca legiuitorul sa fi stabilit criteriile şi conditiile necesare operatiunii de constatare şi sanctionare a contraventiilor. Totodata, in lipsa unei reprezentari clare a elementelor care constituie contraventia, judecatorul insuşi nu dispune de reperele necesare in aplicarea şi interpretarea legii, cu prilejul solutionarii plangerii indreptate asupra procesului-verbal de constatare şi sanctionare a contraventiei.
Mai mult, prevederile art.28 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 stabilesc in mod nediferentiat pentru toate aceste fapte, independent de natura sau gravitatea lor, aceeasi sanctiune contraventionala principala. in ceea ce priveste sanctiunile contraventionale complementare, desi legea prevede ca acestea se aplica in functie de natura şi gravitatea faptei, atata vreme cat fapta nu este circumscrisa, evident ca nu se poate determina nici natura sau gravitatea sa pentru a stabili in mod just sanctiunea complementara aplicabila. in concluzie, Curtea a constatat ca prevederile art.28 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999, caracterizate printr-o tehnica legislativa deficitara, nu intrunesc exigentele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constitutiei, a suprematiei sale şi a legilor, prevazut de art.1 alin.(5) din Constitutie, precum si principiul restrangerii proportionale a exercitiului drepturilor si libertatilor fundamentale, prevazut de art.53 alin.(2) din Constitutie.
- Actul normativ care reglementeaza regimul juridic al starii de asediu si al starii de urgenta are ca scop crearea cadrului legal al masurilor exceptionale impuse de gestionarea situatiei de criza, masuri care, prin ele insele, afecteaza drepturi si libertati ale cetatenilor. Cu alte cuvinte, ratiunea legii este tocmai aceea de a constitui temeiul legal al restrangerii exercitiului unor drepturi sau al unor libertati fundamentale, in acord cu imperativul constitutional stabilit in art.53 alin.(1), precum si temeiul legal al masurilor exceptionale care pot viza inclusiv atributii ale institutiilor fundamentale ale statului.
Retinand ca actul normativ care restrange/afecteaza drepturi si libertati fundamentale ale cetatenilor sau institutii fundamentale ale statului cade in sfera interdictiei prevazute de art.115 alin.(6) din Constitutie, Curtea a constatat ca, in actualul cadru constitutional, un atare act nu poate fi decat o lege, ca act formal al Parlamentului, adoptata cu respectarea dispozitiilor art.73 alin.(3) lit.g) din Constitutie, in regim de lege organica.
Avand in vedere ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 a fost adoptata in temeiul art.114 alin.(4) din Constitutia Romaniei din 1991, deci anterior revizuirii Constitutiei prin Legea nr.429/2003 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.758 din 29 octombrie 2003) care a introdus dispozitiile art.115 alin.(6), Curtea a retinut ca Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.1/1999 a fost adoptata cu respectarea cadrului constitutional in vigoare la acea data, care nu limita prerogativa legislativa a Guvernului in sensul neafectarii regimului institutiilor fundamentale ale statului sau a drepturilor si libertatilor fundamentale.
in schimb, in ceea ce priveste Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.34/2020 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.1/1999, Curtea constata ca aceasta a fost adoptata cu incalcarea art.115 alin.(6) din Constitutie, intrucat prin continutul sau normativ a vizat restrangerea exercitiului unor drepturi si libertati fundamentale (dreptul de proprietate, dreptul la munca si protectie sociala, dreptul la informare, libertatea economica).
Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului.
