Andreea Petrut, fosta studenta clujeanca care, la doar 24 de ani, este coordonator al Coalitiei pentru Universitati Curate din cadrul Societatii Academice Romane, a primit o lovitura teribila.
Tribunalul Cluj-Napoca a dat pe 14 octombrie, decizia finala in procesul dintre Andreea Petrut si Gruparea Mobila de Jandarmi Cluj-Napoca, declarand-o vinovata pentru organizarea protestului impotriva proiectului minier de la Rosia Montana de anul trecut din data de 20.10.2013, fiind obligata la plata unei amenzi de 2000 de lei.
“Am 24 de ani, 45 de kg si azi urasc mai tare ca niciodata statul roman, politicienii si partidele lor infecte, corporatiile, jandarmeria si politia, justitia + toti securistii care ne conduc”, isi incepe postarea pe contul de Facebook tanara Andreea Petrut, care este, in prezent, coordonator al Coalitiei pentru Universitati Curate din cadrul Societatii Academice Romane. Iata ce spune mai departe tanara:
Azi, 14 octombrie 2014, Tribunalul Cluj-Napoca a dat decizia finala in procesul dintre mine si Gruparea Mobila de Jandarmi Cluj-Napoca, declarandu-ma vinovata pentru organizarea protestului impotriva proiectului minier de la Rosia Montana de anul trecut din data de 20.10.2013, trebuind sa platesc o amenda de 2.000 de lei ( + inca una de 1.000 lei pe care inca nu s-a dat decizia finala, dar, la cum arata situatia, voi pierde si acel proces). Anul trecut, la 1 septembrie, cand au inceput protestele de Rosia, am iesit in strada, la fel ca mii de alti oameni, pentru ca asta am simtit ca e datoria mea de cetatean. Eram studenta de Cluj, in ultimul an de master, iar din septembrie pana la sfarsitul lui noiembrie, fiecare duminica mi-am petrecut-o in strada, cu portavocea in mana, alaturi de mii de oameni, care isi doreau acelasi lucru ca si mine. Sa salveze Rosia.
N-am avut nicio interactiune directa cu jandarmeria in cadrul acestor proteste. Nu mi-au facut nicio observatie, remarca, nici macar nu m-au legitimat vreodata. Pana cand, prin noiembrie anul trecut, parintii mei s-au trezit in cutia postala de acasa cu doua amenzi (in total de 3.000 de lei) prin care eram acuzata de organizarea protestelor neautorizate din Cluj si pentru blocarea traficului (de parca eu as fi scos in strada cei 20.000 de mii de oameni si eu i-as fi pus sa stea in mijlocul intersectiilor). Bineinteles ca am contestat amenzile, iar in mai am avut primul proces cu Jandarmeria pe care l-am pierdut. Experienta procesului a fost unul dintre momentele cele mai dezamagitoare la adresa sistemului prin care am trecut pana acum. Mi-au spus ca sunt un real pericol social pentru aceasta tara, care instiga la nesupunere civica si ca amenda are scopul educarii mele pentru a nu mai intreprinde astfel de actiuni pe viitor.
Am facut apel, contestand decizia instiantei si am pierdut si de aceasta data. Si cu aceasta ocazie mi-am pierdut definitiv increderea in statul roman, in institutiile de justitie care ar trebui sa faca dreptate. Nu pot sa descriu cata ura, ciuda, indignare, scarba, dorinta de razbunare, am simtit azi cand am aflat decizia finala, desi am crezut ca sunt pregatita sa moral sa o accept. Regrete nu am si nici nu am avut. Daca ar fi sa dau timpul inapoi cu un an as lua din nou portavocea in mana si as striga pana as ramane fara voce cat de tare urasc guvernul, corporatiile, distrugerea mediului, coruptia, clasa politica etc. M-am uitat din nou la filmarea din ziua protestului si am retrait emotiile pe care le-am trait in strada in 20 octombrie. Eram in mijlocul strazii cu portavocea in mana si ma uitam la oamenii frumosi din jurul meu. Aveau flori si steaguri in mana, ochii inlacrimati si plini de speranta si determinare.
Acum, ca mi-am primit pedeapsa finala pentru ca mi-am facut datoria de cetatean, ridic capul sus si ma uit inainte. Stiam de la inceput ca e aproape imposibil pentru un copil de 24 de ani cu o floare si o portavoce in mana sa se lupte cu politicienii, si testoasele ninja blindate care ii pazesec, plus judecatorii care interpreteaza legea cum le convine. Dar inca am speranta. Am pierdut in fata instantei, dar am castigat tarie si incredere sa merg mai departe. De data asta mai indarjita, determinata si cu o dorinta sa se faca odata dreptate.
P.S. Nu e vorba de bani neaparat aici! E strict vorba de stat, justitie si felul in care este tratat dreptul de a protesta si cum e interpretata Legea Adunarilor Publice. Platim amenda, mergem la CEDO (asa e procedura).
Potrivit Ziar de Cluj, in prezent, Andreea se ocupa de domeniul educatiei, in special de cel al invatamantului superior, in calitate de coordonator al Coalitiei pentru Universitati Curate, prin care SAR isi propune promovarea bunei guvernari si combaterea coruptiei in mediul universitar romanesc. Totodata, este asistent de proiect in cadrul proiectului “Mobilizarea universitatilor pentru combatrerea discriminarii”.
sursa: totb.ro
