Si-apoi ne miram cum de barbatul acela sarmant, plin de bun simt si dragastos are langa el o femeie rece, care are grija sa fie cat mai frumoasa pentru a atrage privirile altor barbati, care n-a fost in stare sa-si gaseasca un job care s-o implineasca sau sa-si consolideze un drum in viata pe propriile-i picioare?!
O are, dragilor, pe ea, pentru ca il asteapta cuminte cu masa pusa, cu toate camasile calcate, cu friptura calda, cu ordinea compulsiva pe care el a invatat-o in copilarie si pe care ea, de frica parasirii, i le daruieste zilnic, caci fara el nu e in stare sa-si lege nici macar sireturile. Sau e in stare, dar n-are cu ce sa-si cumpere pantofii.
M-am revoltat eu ani la rand pe ”pipitele cu aer de doamne”, dar am aflat intr-un tarziu ca aceste femei n-au nici o vina pentru ca au gasit barbati care habar n-au ce-i aceea o relatie adevarata, o femeie adevarata. Ei cred ca dragostea este egala cu gustul cartofilor prajiti, dorul – cu patul aranjat la dunga, si lista poate continua.
M-am intrebat asa, de-a lungul anilor, cum de raman acesti barbati in relatii dependente cu femei care nu-i ajuta sa-si implineasca visele (tot de teama de a nu fi parasite! si-atunci mai bine ii fac dependenti de mancarea lor!), care nu le ofera sustinere morala si incredere in fortele proprii si nu le daruiesc grija si atentia necesara supravietuirii emotionale.
Si-am aflat intr-un tarziu ca acesti barbati n-au aflat in copilarie cum sta treaba cu dragostea adevarata, au asociat-o cu mancarea si curatenia si n-au stiut niciodata ca acestea pot fi facute impreuna cu femeia lor sau de alte femei specializate in asa ceva. Si tare revoltata am fost cand am vazut barbati nemultumiti de femeile lor tandre, afectuoase, grijulii, pline de dragoste reala. Ce nu intelegeam era cum de pot ei prefera ceea ce pot cumpara simplu de la un restaurant – mancarea- in locul a ceea ce nu pot cumpara de la nimeni: iubirea adevarata, sustinerea, blandetea, gingasia?
