Intr-o societate marcata destul de puternic de consumerism, avem deseori tendinta – in unele situatii chiar exagerata – sa ne comparam cu cei din jur (prieteni, colegi etc.).
Toate comportamentele noastre sunt invatate. Le-am invatat fiind expusi in mod repetat la ele, observand cum functioneaza si care sunt beneficiile pe care le obtinem daca le facem si noi.
Incepem sa asimilam de mici acest comportament al comparatiei, inca de cand parintii sau bunicii, ori educatorii din cresa/gradinita ne expun la acest comportament: fratele/sora ta e mai cuminte decat tine; poti sa mananci la fel de mult ca si X; astazi, copilul dvs. a fost mai cuminte decat Y la gradinita.
Apoi crestem si mergem la scoala. Si aici, intregul sistem se bazeaza pe comparatie: celalalt a luat o nota mai buna decat mine, M. a luat premiul I, puteai sa te straduiesti si tu mai mult sa iei premiul I, nu doar al II-lea.
Asadar, de mici, vedem cum functioneaza comparatia si suntem crescuti prin comparatie. Si asa, ajungem sa asimilam acest comportament si sa ne comportam ca atare, scrie revista psychologies.
Efectele comparatiei
Comparatia este una dintre cele mai nesanatoase componente din viata noastra. Motivatia este principiul de la care se porneste cand suntem copii – daca ni se arata un obiectiv, avem spre ce sa tindem si atunci vom face tot ce putem ca sa il atingem. Si cum sa motivam altfel decat prin comparatie?
Doar ca, pe termen lung, produce frustrare, ceea ce duce mai degraba spre nefericire. Vom tinde sa ne comparam constant. Si, la un moment dat, cand nu reusim sa obtinem ceea ce vedem la cei cu care ne comparam, apare frustrarea.
Si din acel moment incepe sa se instaleze nefericirea. Cu cat frustrarea e mai mare, cu atat mai nefericiti o sa fim. Orice am face, orice am obtine, orice am avea, nu va mai fi suficient.
Cand nu putem sa ne bucuram de ceea ce am obtinut sau avem deja, nu avem cum sa ducem o viata linistita sau sa fim fericiti.
Comparatia in cuplu
Desigur, toate planurile vietii sunt afectate de comparatie odata ce o lasam sa se instaleze. Daca incep sa ma uit la relatia in care sunt gandindu-ma tot timpul ca Maria are o relatie mult mai reusita sau un iubit mai frumos/inteligent/atent etc., oare cat de mult ma mai pot bucura de timpul petrecut cu iubitul meu?
Daca ma gandesc permanent ca sotia mea ma cicaleste, ca nu gateste la fel de bine ca si mama, ca nu sunt la fel de fericit ca si George, oare o sa fiu linistit si multumit acasa sau mai degraba atitudinea mea va fi inchisa si certareata?!
Comparandu-ne cu altcineva cand e vorba de relatia de cuplu, nu are cum sa aduca pace si multumire in relatie.
In loc sa imi folosesc energia pentru a construi o relatie sanatoasa, sa caut variante de a consolida relatia, de a-mi face partenerul mai fericit, frustrarea ce apare din cauza comparatiei, va folosi toata aceasta energie pentru a se alimenta.
Si nici macar nu imi dau seama cand se intampla toate astea! Doar ma trezesc la un moment dat ca sunt foarte nefericit in relatia in care sunt. Sau ca ne despartim si nu stim cand s-a ajuns aici.
Comparatia la serviciu
Daca vorbim de locul de munca, putem sa ne gandim ca, la inceput, comparatia cu un coleg sau cu o colega ne poate motiva sa performam mai bine. Avem niste repere si stim catre ce ne putem indrepta.
Vedem pe cineva care, poate, are mai multa experienta, si asta ne motiveaza si pe noi. Vedem pe cineva care are o pozitie superioara noua (poate conduce departamentul sau o echipa mai mare) si asta ne face poate sa ne implicam mai mult: sa muncim mai mult, sa petrecem mai mult timp la serviciu, sa investim mai mult efort in aceasta parte a vietii noastre.
Bineinteles, toate astea pot sa aiba efectele dorite si sa promovam. Sa atingem obiectivul propus si asta sa ne multumeasca. Sa ne faca fericiti. Dar daca ceva se intampla in scenariul asta si nu ajungem acolo?
Poate ca incepem sa ne ingropam in munca. Si incepem sa petrecem din ce in ce mai mult timp la birou. Din ce in ce mai multa energie e investita in directia asta.
Si poate ca asta incepe sa ne afecteze viata personala: nu mai avem timp pentru relatia de cuplu, nu mai avem energie pentru partener, nu ne mai multumeste nimic din ce facem, cum merg lucrurile.
Sau poate incepem sa ne pierdem increderea in noi si incepem sa gandim despre noi „ca nu suntem buni de nimic, ca noua nu ne ies niciodata lucrurile, ca suntem mai prosti decat colegul cu care ne comparam la inceput“.
Pierderea increderii in sine nu are niciodata efecte pozitive in viata unei persoane. Si tinde sa se rasfranga asupra tuturor ariilor vietii: serviciu, familie, cuplu, prieteni etc. Totul, pornind de la o comparatie.
Banul – motorul existentei
In teorie, banul este o „moneda de schimb“: ne ajuta sa obtinem ceea ce avem nevoie pentru a ne asigura traiul de zi cu zi. Doar ca societatea s-a transformat.
Si scopul nostru nu mai e sa ne asiguram doar necesarul de trai, ci sa acumulam cat mai mult. Sa avem mai mult ca celalalt! Oricare ar fi acel celalalt care are mai mult decat noi! Si suntem sustinuti in aceasta dorinta: consumerismul si comparatia sunt incurajate!
Comparatia poate sa ne ofere motivatia sa crestem si sa ne dezvoltam. Sa vrem sa ne depasim limitele, statutul, pozitia. Doar ca, din perspectiva mea, comparatia ar trebui sa fie in raport cu propria persoana, nu cu altcineva.
Daca imi propun obiective care sunt in raport cu mine si cu performantele mele actuale, comparatia poate sa imi sustina cresterea si dezvoltarea.
Daca vreau o casa mai mare (pentru ca ma compar cu vecinul, care are o locuinta mai mare decat a mea), nu e tocmai un aspect pozitiv al comparatiei si nici nu imi ofera o motivatie sanatoasa.
Dar, daca o vreau pentru ca familia mea tocmai se mareste cu un nou membru, am o motivatie sanatoasa si comparatia este cu situatia mea actuala, nu cu cea a vecinului.
Comparatia in exces duce la autocritica si nu e tocmai sanatoasa. Cand orice fac nu e bine sau suficient de bine, cand orice obtin, nu este indeajuns, cand, indiferent cum arat (ca am slabit cele doua kilograme propuse sau ca am luat in greutate doua kilograme), mi se pare ca arat rau, cand, indiferent cum e relatia mea, nu e la fel de frumoasa ca a celei mai bune prietene, cand X are mai mult sau Y merge in vacante mai exotice, atunci am depasit orice limita care ne-ar fi utila sau sanatoasa.
Sunt sincer cu mine cand ma gandesc ca as putea sa invat ceva nou care sa ma ajute sa imi fac treaba mai bine la birou. Sau cand stiu ca as putea sa renunt la batonul de ciocolata sau la pachetul de tigari pentru a pune bani deoparte pentru vacanta urmatoare.
Din perspectiva mea, nu exista vreo varianta in care comparatia cu altcineva ne poate fi utila.
Citeste mai mult AICI.
