Asa cum exista genii si oameni care au un IQ foarte ridicat asa exista si opusul lor. In anii ’60, psihologii au lansat mai multe gradatii pentru oamenii cu cel mai redus coeficient de inteligenta.
Astfel, idiotul este persoana cu cel mai scazut nivel de inteligenta, imbecilul se situeaza pe o pozitie medie iar debilul este cel mai inteligent dintre acestia trei.
Mai exact, persoanele cu un IQ cuprins intre 0 si 25 erau numite „idioti”, cei cu IQ intre 26-50 – „imbecili” iar cei cu IQ de la 51 la 70 – „debili”. „Cretinii” sunt persoanele a caror inteligenta scazuta este cauzata de afectiuni ale glandei tiroide, in general de hipotiroidism.
In prezent, din cauza conotatiilor peiorative pe care le-au capatat in timp, termenii au fost inlocuiti in lumea medicala cu descrieri precum „retard usor”, „retard moderat”, „retard sever” si „retard profund”. in afara de testele IQ, astazi sunt folositi si alti indicatori atunci când se face diagnosticarea unei deficiente mintale.
„Retard” provine din latinescul retardare care inseamna „a incetini, a amâna, a tine pe loc”. Prima consemnare medicala a termenului a avut loc in anul 1895.
Primul test IQ a fost creat de psihologii francezi Alfred Binet si Theodore Simon in 1911. Copiii erau pusi sa numere monede sau sa arate cu degetul anumite obiecte.
Inainte ca sindromul Down sa fie numit astfel, persoanele bolnave erau numite „idioti mongoloizi” iar boala in sine – „mongolism”, din cauza asemanarii trasaturilor faciale cu rasa respectiva.
Sursa: RADOR