Apararea si-a format opinia ca Ana Maria Topoliceanu, cea mai buna prietena a Elenei Udrea, a jucat un rol dictat de cineva in toata perioada cind a stat linga ministru.
Procurorii sustin, si sursele Gazetei ii confirma, ca DNA aflase inca de la inceputul lui 2014 despre banii primiti de Obreja si, in plus, de oamenii din minister de la Termogaz. Daca asta s-a intimplat in ianuarie 2014, probabil ca DNA ajunsese deja la Topoliceanu. Si, in februarie 2014, Topoliceanu merge, impreuna cu Udrea si cu Bica, la Paris, scrie Catalin Tolontan.
Exista ipoteza, bazata insa doar pe capete de marturii, ca Topoliceanu a fost racolata de un serviciu secret cind era linga Udrea. Ca prietena a Elenei, era un nod valoros de informatii. Pentru serviciu si pentru public aceasta miscare este legitima si pozitiva, ”cu asta ar trebui sa se ocupe serviciile, sa supravegheze marile infractiuni, care afecteaza siguranta nationala”.
Dar, pentru acuzare si in logica lungului proces care va urma, folosirea marturiilor Anei Maria Topoliceanu poate deveni dificila, pentru ca apararea are sansa sa mizeze pe ideea ca Topoliceanu a actionat instigator, la ordinul superiorilor din serviciul secret respectiv.
In motivarea acestei teorii, apararea sustine ca, atunci cind Topoliceanu a vrut ”sa-l preseze pe Breazu”, ea a jucat un scenariu redactat la DNA. Dovada ca procurorii nu i-au sanctionat acel apel pe internet, ei spunind ca Topoliceanu nu a vrut decit sa-l faca pe Breazu sa spuna adevarul.
La care apararea contraataca: de ce e nevoie sa folosesti camuflaje si mesaje mute, o adevarata recuzita clandestina pe internet, cind vrei sa determini pe cineva sa spuna adevarul? De ce nu l-a sunat Topoliceanu pe telefon pe Breazu daca nu avea nimic de ascuns?
Sursa: Romaniacurata
