21. Toti am fost ziditi dupa asemanarea Lui, si totusi fiecare dintre noi a fost zidit deosebit si fara pereche. Nu sunt doi oameni asemenea. Nu sunt doua inimi care sa bata la fel. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca toti oamenii sa fie asemenea, iar fi facut astfel. Prin urmare, a nu tine seama de deosebiri si a le vârî altora in cap gandurile tale cu de-a sila e tot una cu a nu tine seama de randuiala sfânta a lui Dumnezeu.
22. Cand un iubitor adevarat de Dumnezeu intra intr-o carciuma, carciuma devine odaia sa de rugaciune, dar cand un bautor de vin intra in aceeasi odaie, aceasta devine carciuma lui. In tot ce facem, inimile noastre au insemnatate, nu infatisarea noastra. Sufitii nu-i judeca pe ceialalti oameni dupa cum arata sau dupa cine sunt. Cand se uita la cineva, un sufit isi tine amandoi ochii inchisi si deschide un al treilea ochi – ochiul care vede taramul launtric.
23. Viata e un imprumut trecator; iar lumea asta nu e decat o copie grosolana a lumii Adevarate. Numai copii nostrii ar lua o jucarie drept lucru adevarat. Si totusi fiintele omenesti fie se indragostesc de jucarie, fie o strica fara nici o cuviinta si o azvarla cat colo. In viata asta, fereste-te sa te inclini in vreo parte, caci iti vei zdruncina echilibrul launtric.
Sufitii nu se inclina in nici o parte. Un sufit ramane intodeauna linistit si cumpatat.
24. Faptura omeneasca are un loc nepereche in zidirea lui Dumnezeu. “Si am suflat in el Duhul Meu”, spune Dumnezeu. Fiecare dintre noi, fara deosebire, e harazit sa fie trimisul lui Dumnezeu pe pamant. Intreaba-te singur: cat de des te porti ca un trimis, daca o faci vreodata? Tine minte, cade in sarcina fiecaruia dintre noi sa descoperim duhul sfant dinlauntru nostru si sa traim dupa indrumarea lui.
25. Iadul e in acum si aici. La fel si raiul. Inceteaza sa-ti mai faci griji din pricina iadului si sa mai visezi la rai, caci sunt amandoua cuprinse chiar inlauntrul clipei de-acum. De fiecare data cand ne indragostim, ne inaltam la rai. De fiecare data cand uram, pizmuim sau ne infruntam cu cineva, ne rostogolim drept in flacarile iadului.
26. Lumea e o singura fiinta. Toti si toate sunt legate intre ele printr-un paienjenis de povesti. Fie ca ne dam seama ori nu, suntem prinsi cu totii intr-o discutie tacuta. Nu face rau. Arata-te milostiv. Si nu bârfi pe nimeni pe la spate – nici macar o vorba parelnic nevinovata! Vorbele care ne ies din gura nu pier, ci sunt pastrate vesnic in intinderea necuprinsa a lumii si se vor intoarce la noi la vremea cuvenita. Durerea unui singur om ne va lovi pe toti. Bucuria unui singur om ii va face pe toti sa zambeasca.
27. Lumea asta e ca un munte inzapezit care iti face vorbele sa rasune indelung. Orice spui, bun sau rau, se va intoarce intr-un fel sau altul la tine. Prin urmare, daca cineva nutrește gânduri urate despre tine, sa spui vorbe la fel de urate despre el nu va face decat sa inrautateasca lucrurile. Vei fi prins intr-un cerc de rea-vointa fara iesire. In loc sa faci asta, patruzeci de zile si nopti spune si gandeste numai lucruri frumoase despre acel om. Totul va fi altfel la capatul celor patruzeci de zile, pentru ca tu vei fi altfel pe dinauntru.
28. Trecutul e o talmacire. Viitorul e o amagire. Lumea nu se misca prin timp ca si cand ar fi o linie dreapta, inaintând de la trecut la viitor. In schimb, timpul se misca prin si inlauntrul nostru in cercuri nesfarsite. Vesnicia nu e un timp nemarginit, ci doar lipsa oricarui timp.
Daca vrei sa cunosti lumina vesnica, scoate-ti din minte trecutul si viitorul si ramai in clipa de acum.
29. Soarta nu inseamna ca viata ta a fost hotarat clar dinainte. De aceea, sa lasi totul in seama sortii si sa nu-ti aduci cu sarguinta prinosul la muzica lumii e un semn de nestiinta deplina. Muzica lumii e atotpatrunzatoare si e alcatuita din patruzeci de trepte deosebite. Soarta e treapta pe care iti canti melodia. Nu poti sa schimbi lauta, insa cat de bine canti tine numai de tine.
30. Adevaratul sufit este astfel, incat chiar si atunci cand e invinuit pe nedrept, atacat si osandit din toate partile, indura cu rabdare, fara sa rosteasca macar o singura vorba urata despre ponegritorii lui. Un sufit nu imparte niciodata vina. Cum pot exista cârtitori sau potrivnici sau chiar “altii” cand nu exista mai intai un “eu”? Cum poate fi cineva invinovatit cand exista numai Unu?
