Poate cel mai surprinzator lucru este consumul mic de produse de origine animala. Adesea, taranii vindeau aceste alimente pentru a avea cu ce sa cumpere lucruri pe care nu le puteau produce singuri in gospodarie, iar pentru propria lor hrana se multumeau cu produse vegetale, adaugand la nelipsita mamaliga fel de fel de fierturi de frunze si fructe, doar din cand in cand oua, peste sarat si rareori carne.
La acea vreme, o mare problema ii ingrijora pe medici: taranii aveau obiceiul de a consuma porumb “stricat”. Fiind cules prea devreme si depozitat in conditii necorespunzatoare, fara sa fie uscat si aerisit, porumbul se altera, ceea ce se credea ca ar contribui la aparitia pelagrei, o preocupare serioasa de sanatate publica.
Alimentatia saraca – o problema sociala
Hrana necorespunzatoare era o problema generala, iar acest prost obicei incepea in copilarie. In judetul Braila, ”dupa intarcare, copiii se hraneau in mod nerational cu covrigi, fasole, muraturi, de aci gastro-enterite. In judetul Botosani, copiii sunt lipsiti in timpul iernei de lapte, caci vitele n-au nici cosare, nici nutret suficient, iar in judetul Mehedinti, alimentatiunea copiilor se face din rea deprindere, inca din primul an al vietei, cu substante indigeste.”
La maturitate, taranii mancau putin si prost:
„Mancare proasta, nesuculenta si putina in comparatie cu munca excesiva a teranului nostru” caracterizeaza situatia din judetul Gorj, in vreme ce prea rar se vorbeste de bine despre regimul alimentar al satenilor (de pilda in judetul Ialomita, unde se spune ca „teranii se hranesc substantial cu pesce, branzeturi si carne”).
Acum, ne este greu sa ne gandim la toate aceste lucruri, dar atunci era normal. Asa era viata…
Sursa: descopera.ro
