Chiar daca ni se pare ca venele noastre sunt albastre cand sunt privite prin piele, cu siguranta sangele tuturor este de un rosu curat.
Cu cat venele sunt mai adanci si pielea este mai palida, culoarea albastra pare sa fie mai intensa. Din acest motiv, inca din perioada medievala, nobilimea spaniola si, ulterior, intreaga aristocratie europeana sustinea ca ar avea „sange albastru” (n.r. sangre azul, in spaniola). Venele lor, care se observau usor prin pielea palida, ii deosebeau de categoriile sociale inferioare, ai caror membri munceau in aer liber, sub razele soarelui si se bronzau. Spaniolii se bazau pe venele usor vizibile pentru a-si demonstra originea pura, care nu a suferit amestecuri de sange, mai ales cu sange maur.
Nuanta albastra a venelor nu se datoreaza insa nici originii nobiliare si nici timpului petrecut in casa, departe de razele soarelui, ci este, mai degraba, unui fenomen optic. Atunci cand lumina penetreaza tesutul uman, intalneste celule si alte structuri, care fie o absorb, fie o reflecta, relateaza Business Insider.
Dupa cum stim, lumina alba este compusa din cele sapte culori ale spectrului vizibil, rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet, fiecare obiect reflectand o parte dintre acestea si absorbindu-le pe restul. Culoarea obiectelor este data de culorile pe care le reflecta si poate lua diferite nuante, de la albul obiectelor care reflecta toate culorile, pana la negrul celor care le absorb pe toate.
Sangele pare, de obicei, rosu, datorita hemoglobinei, o proteina continuta in globulele rosii, care vehiculeaza oxigenul. Aceasta absoarbe lumina albastra si o reflecta pe cea rosie, pigmentand sangele. Traditional, nuantele de albastru indica lipsa oxigenului, despre persoanele care se sufoca spunandu-se ca devin livide, se invinetesc.
