Cartea cea mai citita in lume, cartea cea mai vanduta, cartea unica pin mesajul ei, pe care atatia oameni o pretuiesc pentru frumusetea, pentru bogatia de sensuri si pentru puterea ei de a schimba destine, este Biblia.
In prezent, este integral sau partial tradusa in 2 454 de limbi, 95% dintre oameni avand acces la text, intr-o limba pe care o cunosc. In fiecare an sunt vandute sau distribuite de catre Biserica peste 40 de milioane de Biblii, iar de-a lungul timpului, pana in 2011, se estimeaza ca s-au vandut 5-6 miliarde de exemplare.
Cuvantul “Biblie” vine din limba greaca veche – “biblion” – un substantiv cu forma de plural, insemnand “carti”, prin care grecii denumeau papirusurile aduse din Egipt si comercializate la Byblos, unul dintre cele mai vechi orase-cetate ale lumii (astazi, in Liban), pentru tot spatiul mediteraneean. In momentul in care textele sacre au fost traduse in limba greaca, ele au fost reunite sub aceast titlu – “Biblia” (“Carti”).
Cartea Sfanta a crestinismului, alcatuita din Vechiul Testament (redactat intre secolele al XIII-lea – al II-lea i.Hr.) si Noul Testament (secolele I – IV d.Hr.), are un continut eterogen, cuprinzand mituri, texte ritualice, magice si de doctrina religioasa, rugaciuni, meditatii, sfaturi, pilde si , mai presus de toate, Adevarul lui Dumnezeu despre Creatie si Mantuire.
Vechiul Testament (Biblia ebraica) se mai numeste si “TaNaKh”, un acronim format pornind de la titlurile celor trei parti din care este alcatuita Cartea: Torah (Legea), Neviim (Profetii), Ketouvim (alte scrieri hagiografice/sfinte). Vechiul Testament a fost tradus din ebraica, in limba greaca, la Alexandria, exceptionalul centru cultural din Egiptul antic. Traducerea in greaca veche a fost utilizata, mai tarziu, de Jerome Stridon, pentru a completa traducerea sa, in latina, a Bibliei si, ulterior, de preotii slavi Chiril si Metodiu, pentru versiunea in slava veche. Vechiul Testament catolic si cel ortodox contin, in plus fata de TaNaKh, sapte Carti (canonizate/recunoscute ca texte sacre, ulterior). Textele din Vechiul Testament sunt anterioare vietii lui Iisus. “Torah” (Legea) este formata din cinci carti atribuite lui Moise, referitoare la perioda de la crearea lumii, pana la moartea lui Moise, cel care dusese poporul lui Israel afara din Egipt, pana la portile Pamantului Fagaduit – Canaan (in termeni geografici insemnand intre Egipt si actualul Irak sau intre Marea Mediterana si fluviul Iordania), oprindu-se, in drumul sau, pe Muntele Sinai, pentru a primi poruncile lui Dumnezeu. Potrivit traditiei, evreii considera ca Torah a fost dictata de Dumnezeu si scrisa de Moise. Partea a doua a Vechiului Testament – Neviim (Profetii) – relateaza asezarea in Canaan a triburilor lui Israel si cuprinde si predicile Profetilor trimisi de Dumnezeu, pentru a le vorbi oamenilor, in numele Sau. Ultima parte – Ketouvim – se deschide cu Psalmii atributi regelui David si continua cu alte texte ale inteleptilor si intoarcerea din exil.
Noul Testament cuprinde scrieri despre viata lui Iisus si despre discipolii sai – cele patru Evanghelii, faptele Apostolilor, Epistolele si Apocalipsa (ultima dintre carti, atribuita Sfantului Ioan Teologul). Conceptia generala, astazi, asupra continutului Evangheliilor este ca ele provin din doua surse – Evangheliile lui Luca si Matei, scrise pornind de la textele lui Marcu si ale Sfantului Ioan Teologul (care vin dintr-o traditie independenta). Epistolele catre Romani, Corinteni, Galateni si prima Epistola catre Tesaloniceni aprtin sfantului Pavel si au fost scrise, probabil, in secolul al II-lea d. Hr. sau chiar mai devreme.
Biblia (Vechiul si Noul Testament) reprezinta cartea de capatai pentru trei confesiuni crestine – ortodoxia, catolicismul si protestantismul. Dincolo de diferentele de interpretare si de raportare la textele sacre, in functie de traditie si de contextul istoric, Biblia a trecut miraculos peste secole, ramanad mereu la fel de vie, de incurajatoare, o cale spre adevarul si lumina care dau sens acestei lumi. Este remarcabil – un adevarat miracol – ca atunci cand tendinte divergente au perturbat primele secole de crestinism, Biblia (dincolo de textele apocrife – necanonice) a ramas Cartea unica, reper moral si afectiv, binecuvantare, speranta si iertare.
In 1947, aproape de Marea Moarta, in grotele de la Qmram, un pastor a descoperit pergamente, care s-au dovedit a fi scrieri din secolul al II-lea i. Hr., cuprinzand fragmente din Biblie, confirmand, intr-un minunat mod, textele ebraice transmise cu atata fidelitate, de peste 2000 de ani.
In limba romana, prima traducere integrala a Bibliei a fost tiparita in 1688 – Biblia de la Bucuresti – din initiativa domnitorului Serban Cantacuzino. Acest eveniment esential pentru limba si spiritualitatea romaneasca, s-a inscris, la vremea respectiva, in ampla miscare umanista rasariteana, care a adus textul Sfintei Scripturi aproape de intelegerea si sufletul oamenilor simpli. Traducerea s-a facut in graiul muntenesc, accesibil tuturor romanilor, cel care, mai tarziu, va sta la baza limbii romane literare, iar din punct de vedere religios a consolidat locul si rolul Bisericii Ortodoxe Romane, in spiritualitatea crestina.
Biblia este cartea care a schimbat lumea, cartea pe care Dumnezeu a inspirat-o pentru a invata, a convinge, a indrepta, pentru a-l indruma pe om sa isi implineasca destinul. Biblia este unica si prin coerenta sa, in pofida faptului ca a fost scrisa in peste 1700 de ani, de catre mai multi autori, de origini si conditii diferite (Moise era conducator, Petre era pescar, Luca era medic, Matei, vames etc.). A fost scrisa in tinuturile desertice, in palate si in inchisori, in trei continente – Europa, Asia si Africa, in limba ebraica, aramaica si greaca. Biblia nu se adreseaza unui anumit popor si unei anumite epoci, ci este pentru oricine vrea sa ii urmeze calea, din orice timp. Poate fi citita, in rugaciune, sau ca un exceptional text de literatura, filozofie, de morala, de istorie, care merita sa fie inteles, si, in orice ipostaza, va fi incarcata de sensuri, niciodata epuizate. Lumina care se rasfrange din paginile ei depaseste toate filozofiile lumii, iar cuvantul este folosit asa cum nu s-a intamplat niciodata inainte si nici dupa ivirea ei in lume.
Este optiunea fiecarui om in parte sa accepte sau nu invatatura Bibliei, dar la acest moment (al acceptarii/respingerii) nu se poate ajunge decat cunoscand-o, descoperind-o. Sfintii Parinti spun ca, daca un om citeste Biblia cu sufletul deschis (incepand cu Evangheliile Noului Testament), cerand lui Dumnezeu sa ii dea intelegerea invataturilor sale, va constata, in curand, o schimbare benefica in viata sa. Mai mult, va putea privi spre viitor fara teama, plin de incredere. Atatea intrebari, pe care omul si le pune de-a lungul vietii, si-ar putea gasi raspuns in textele sacre: De unde venim? Ce este dincolo de moarte? Cum poate fi traita viata aceasta fara a privi in urma cu regret? De unde vin Binele si Raul? Cum se poate ierta? Cum poti fi fericit? Lumea s-a schimbat si se schimba continuu, dar natura umana ramane framantata de aceleasi nelinisti.
La inceputul secolului al XXI-lea, pe masura ce societatea devine tot mai sofisticata si omul tot mai singur, pe masura ce religiile sunt transformate, uneori, dramatic, in motiv de disputa, poate ca a venit momentul ca fiecare sa descopere ceea ce conteaza cu adevarat – libertatea de gandire si importanta dimensiunii spirituale a fiintei umane. Biblia, Cartea care a schimbat lumea, ofera unul dintre drumurile catre noi insine.
