Pe 17 martie, crestinii ii aduc recunostinta Sfantului Alexie sau Alexie cel Cald, care s-a sacrificat din iubire nemarginita pentru Dumnezeu si care a renuntat la toate bunurile avute numai pentru “a-L urma”. Tot astazi sunt sarbatorite si Alexiile, cand pamantul renaste la viata si vietatile ies din hibernare.
Inceputul primaverii aduce in gospodariile si sufletele oamenilor sarbatoarea Sfantului Alexie. “Om cu frica de Dumnezeu”. Cuviosul a ramas in amintirea oamenilor ca un exemplu demn de urmat, in privinta milostivirii si puterii sale de sacrificiu.
Parintele Alexie s-a nascut la Roma, intr-o familie de nobili bogati si credinciosi. Dupa casatorie, i-a dat sotiei un inel si a plecat la Edesa, cetatea Mesopotamiei. Acolo, toate bogatiile sale le-a impattit saracilor si timp de optsprezece ani a stat pe langa biserica, imbracat cu haine sarace si zdrentuite, hranindu-se din mila si indurarea celor ce veneau la sfantul lacas. in urma sa, acasa, a lasat multa mahnire si suferinta.
Dupa tot acest timp, Alexie a plecat spre Tarsul Ciliciei, la biserica sfantului apostol Pavel, dar nu a ajuns decat pana la Roma. La casa parintilor sai nu l-a recunoscut nimeni si a continuat sa traiasca din mila oamenilor, pana cand a simtit ca i se apropie sfarsitul.
A cerut atunci o bucata de hartie pe care si-a scris numele si povestea vietii.
Imparatul Onoriu a fost cel care, dupa moarte, pe 17 martie 5919, i-a citit scrisoarea si a dat porunca sa fie ingropat cu cinste si cu mare cuviinta in biserica sfantului apostol Petru. Se spune ca moastele au raspandit miruri vindecatoare tuturor celor ce se apropiau de ele.
Orbii au inceput sa vada, leprosii s-au curatat, bolile si neputintele omenesti s-au vindecat prin atingerea moastelor tamiduitoare ale omului lui Dumnezeu, Alexie.
Parohia cu hramul „Sfantul Cuvios Alexie, Omul lui Dumnezeu” se afla in Bucuresti, pe Calea serban Voda, pe locul in care a fost o bisericuta din lemn. Este ctitoria jupanului Alexie Arnautu si a sotiei sale, Maria, care in anul 1799 au construit sfantul lacas pe propria cheltuiala.
Ritualul popular al Alexiilor este strans legat de Alexie aducatorul primaverii, cel care face ca pamantul sa se dezghete si gazele sa invie. El este considerat si patronul vietuitoarelor care au hibernat sau au stat ascunse, si care acum se trezesc la viata.
La sate, in aceasta zi, nu se munceste, femeile nu au voie sa toarca, sa depene, sa foloseasca foarfece, ace sau cuțite. Este interzis sa se aduca lut și surcele in casa, iar daca a fost adus din vreme, lutul e folositor in aceasta zi, pentru ca acum este permis sa se astupe micile crapaturi din case. Se spune ca asa i se astupa si ochii sarpelui, sa nu se poata apropia de casa si sa nu muste omul. Iar daca totusi ii iese in cale, acestuia ii este permis sa il omoare.
Tot astazi este si Ziua Sarpelui, cand taratoarele ies din pamant dupa multe luni de hibernare.
in anumite zone, se aprind focuri in care se arunca fructe uscate sfintite de Ziua Crucii, iar tinerii sar peste ele pentru a fi feriti de boli.
Din aceleasi focuri, femeile iau carbuni incinsi si afuma gospodariile pentru a le feri de daunatori, iar gradinile sa aiba rod bogat.
in alte zone, se fac amestecuri de malai și apa din care se pune cate puțin la fiecare dintre cele patru colțuri ale gospodariei. Spiritele malefice, precum si toate jivinele adapostite in jurul casei in timpul iernii, sunt indepartate cu ajutorul zgomotelor facute prin baterea in diferite obiecte metalice.
In traditia populara exista si un colind – „Alexiile” – care se canta afara la soare in aceasta zi, scrie TVR.