Dupa 1990 au aparut o multime de producatori europeni de telefonie mobila precum Nokia care au fost nevoiti sa importe aceste metale rare din Africa Centrala si Australia, desi Romania era mai aproape. Boom-ul productiei la nivel mondial de calculatoare si telefoane mobile s-a produs dupa 1990, cand in Romania avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989.
Chiar si asa, Ceausescu prevazuse aceasta dezvoltare si construise impreuna cu concernul american Texas Instruments, o intreaga platforma industriala dedicata electronicii, numita IPRS Baneasa, lasand-o mostenire romanilor. Care cu o minima investi?ie , ar fi permis Romaniei sa produca si sa detina calculatore, telefoane mobile, retele proprii de internet si de telefonie. Numai ca imediat dupa 1990, IPRS a fost dezmembrata cu buna stiinta pentru a fi transformata in investitie imobiliara.
Sa nu fi stiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultatii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) si la Intreprinderea de Metale Rare din Bucuresti –IMRB (1985-1990), indeplinind din 1987 functia de CI-st al IMRB?
- Sa nu fi stiut aceste lucruri presedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelatia nerentabilitatii mineritului in Romania, inchizand jumatate din exploatarile miniere?
- Sa nu-i fi spus macar seful cancelariei sale prezidentiale, Dorin Marian si el geolog de meserie?
- Sa nu fi stiut nici macar premierii Teodor Stolojan si Nicolae Vacaroiu, proveniti din Consiliul Planificarii economice de dinainte de 1989? Si nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR?
Pe baza estimarilor specialistilor sai, Ceausescu si-a facut un plan de extractie masiva pana in anul 2040, astfel incat banca pentru investitii in tarile in curs de dezvoltare, sa beneficieze de un flux neintrerupt de finantare, acoperit in aur.
Asadar, Ceausescu intentiona ca in decurs de o jumatate de secol sa extraga la greu aur si metale rare romanesti, care sa-i asigure un fond anual de cel putin 8 miliarde USD pe care Romania sa-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea insasi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l in constructia de obiective economice si de infrastructura in afara granitelor, cu proiecte concepute de arhitectii romani, cu mana de lucru constituita din muncitori si ingineri romani si cu utilaje si masini proiectate si produse in Romania.
Unde? In primul rand in China si in statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, in Iran si in statele musulmane aliate acestuia din Africa si Orientul Apropiat si pe cont propriu in America de Sud. Adica exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta si Traian Basescu care stau cu mana intinsa la cersit pentru posibile investitii de 8 miliarde de euro.
Trebuie sa recunoastem ca acest plan, conceput de mintea nu prea scolita a lui Ceausescu, un om neobisnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunostinta, din mijlocul caruia s-a ridicat, era genial. Si poate fi numit Testamentul lui Ceausescu. Interesant ar fi sa urmarim ce s-a intamplat cu „comoara” respectiva, dupa asasinarea lui Ceausescu.
BRCE, care dupa revolutie si-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns in faliment in 1999, dupa ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenita din falsi dizidenti si chiar suspecti de terorismul practicat dupa Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989.
