20 de milioane de francezi au fost vaccinati impotriva hepatitei B, intre anii 1994 – 1997. Un an mai tarziu, medicii au observat aparitia unei afectiuni de origine necunoscuta in randul persoanelor vaccinate. Profesorul Romain Gherardi sustine ca principalul vinovat este aluminiul din vaccinuri. in 2012, parlamentarii francezi au cerut instituirea unui moratoriu pentru vaccinurile pe baza de aluminiu.
Aluminiul folosit ca adjuvant in fabricarea vaccinurilor provoaca diverse tulburari, de la oboseala cronica la boli autoimune, sustin din ce in ce mai multi cercetatori din domeniul medical. „Datele stiintifice disponibile pana in prezent nu permit punerea la indoiala a sigurantei vaccinurilor ce contin aluminiu”, le raspund, in cor, autoritatile.
La ce foloseste aluminiul din vaccin? Orice vaccin trebuie sa declanseze o reactie inflamatorie in organismul uman, in scopul de a stimula sistemul imunitar. Acesta este rolul adjuvantilor si, in primul rand, cel al aluminiului. El a fost folosit la fabricarea vaccinurilor inca din 1926 (in SUA) si, o lunga perioada de timp, nu a existat nicio indoiala legata de aluminiu. „Este probabil adjuvantul cel mai sigur, cel pentru care exista cele mai multe date”, le-a declarat Frédéric Tanguy, director al cursului de Vaccinologie din Institutul Pasteur, jurnalistilor de la L’Observateur, scrie yogaesoteric.
Insa aluminiul nu a fost dintotdeauna de neinlocuit in industria vaccinurilor. Institutul Pasteur, de pilda, a folosit multa vreme ca adjuvant fosfatul de calciu, o componenta naturala, prezenta in dinti si oase. Fuziunea dintre Pasteur si laboratorul Mérieux din anii ’80 este cea care a obligat Institutul sa treaca la aluminiu, pentru simplificarea lantului de productie. Prin urmare, decizia nu a fost luata deloc din considerente de sanatate, chiar daca Benoit Soubeyrand, director al afacerilor medicale din Sanofi Pasteur MSD, unul dintre cele doua laboratoare ce produc vaccinuri in Europa, a precizat, pentru L’Observateur, ca „hidroxidul de aluminiu ofera mult mai putini noduli (la nivelul punctului de injectare) decat fosfatul de calciu”.
Pana in 2008, in Franta exista si o varianta fara aluminiu a vaccinului DTPolio, singurul obligatoriu in aceasta tara. Insa ea a disparut, spre disperarea parintilor care cer acum reintroducerea sa pe piata.
In Franta, discutiile publice despre efecte adverse ale aluminiului din vaccinuri sunt vechi si din ce in ce mai aprinse.
Vaccinarea unei treimi din populatia Frantei
in 1992, Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a recomandat angajarea tuturor tarilor in vaccinarea sugarilor impotriva hepatitei B (HB), in scopul eradicarii virusului. OMS a precizat atunci ca ar putea fi vaccinati si adolescentii, suplimentar sau chiar in locul sugarilor, in tarile slab endemice. in 1994, autoritatile medicale din Franta au lansat o campanie nationala de vaccinare a tuturor elevilor din primul an de liceu. in anul urmator, in programul national de vaccinare HB au fost inclusi toti copiii de varsta mica si preadolescenti. Iar campania si-a depasit rapid obiectivele preconizate, prin incurajarea vaccinarii in masa a populatiei adulte. A fost un „val de imunizare” fara precedent in Franta: 20 de milioane de persoane vaccinate HB, intre anii 1994 – 1997.
In 1998, medicii francezi au observat aparitia unei afectiuni de origine necunoscuta in randul celor ce fusesera vaccinati. Acestia prezentau dureri articulare si musculare, umflarea ganglionilor limfatici, oboseala cronica, tulburari de somn si tulburari neuro-cognitive.
Profesorul Romain Gherardi este director al Unitatii INSERM (Institutul National de Sanatate si Cercetare Medicala) din Universitatea Paris-Est si sef al serviciului Histologie – Embriologie din Spitalul Henri Mondor (Créteil), centru de referinta pentru bolile neuromusculare. Este specialist in boli neuromusculare, licentiat in neurologie si patologie si profesor universitar – practician in spital din 1990. In urma biopsiilor tisulare efectuate la pacientii din 1998, prof. Gherardi a descoperit leziuni de pana la 1 cm diametru. La analizele de laborator, s-a stabilit ca acele leziuni constau in special din macrofage, iar in interiorul fagocitelor s-au gasit aglomerari de nanocristale de aluminiu. Macrofagele sunt celule mari ale sistemului imunitar, prezente in toate tesuturile, avand proprietatea de a ingera si distruge particulele mari (celule lezate sau batrane, particule straine, bacterii), prin fagocitoza. Macrofagele constituie primul mecanism de aparare celulara impotriva agentilor infectiosi.
Aparitia unei noi boli: miofasciita macrofagica
In acelasi an, 1998, prof. Gherardi si echipa sa au descris in revista medicala The Lancet noua boala pe care o descoperisera: miofasciita macrofagica.
Prof. Romain Gherardi a depistat prezenta aluminiului in muschiul deltoid al pacientilor, adica in locul din umar unde ei fusesera vaccinati. Prin urmare, contrar celor sustinute de ani de zile, sarurile de aluminiu adaugate in produsul de vaccinare nu fusesera eliminate de catre organism. Aceasta reactie apare doar la persoane susceptibile genetic. Insa prof. Gherardi spune ca este o demonstratie a faptului ca organismul uman „nu digera complet particulele de aluminiu”.
„Sarurile de aluminiu raman la locul injectarii si se raspandesc in tot corpul, chiar daca initial se credea ca ele se topesc, precum un cub de zahar in cafea. Aluminiu este capturat de catre celulele imunitare, care il pastreaza in ele. Insa stimularea sistemului imunitar in permanenta nu este buna. Acest lucru ar putea explica explozia de boli auto-imune”, a declarat in toamna anului trecut prof. Romain Gherardi, pentru L’Observateur. „Cele mai recente cercetari ale mele, realizate pe soareci, arata ca mici doze de aluminiu migreaza chiar la nivelul creierului, provocand tulburari cognitive”, a adaugat Gherardi.
Prof. Romain Gherardi a identificat pana acum 585 de pacienti afectati de miofasciita macrofagica. O parte dintre ei s-au organizat intr-o asociatie. „Suferim de dureri musculare si articulare, epuizare permanenta si tulburari neurocognitive”, explica Didier Lambert, presedintele asociatiei pacientilor E3M. „Cele mai multe dintre persoanele afectate nu mai pot lucra.”
Instituirea unui moratoriu pentru vaccinurile cu aluminiu
Consiliul Superior al Sanatatii Publice din Franta neaga oficial ca ar exista vreo legatura intre vaccinuri si miofasciita macrofagica. „Datele stiintifice disponibile pana in prezent nu permit punerea la indoiala a sigurantei vaccinurilor care contin aluminiu”, au precizat autoritatile franceze intr-un raport publicat in 2013.
Mai mult, autoritatile l-au acuzat pe prof. Gherardi ca face mare caz pentru „o afectiune care este, in esenta, franceza”… Cu toate acestea, exista si alti oameni de stiinta din SUA, Israel, Marea Britanie si Portugalia care fac aceleasi cercetari ca si francezii. Iar unii dintre ei, dupa cum vom vedea, au ajuns deja la concluzii similare.
in martie 2012, parlamentarii francezi au cerut instituirea unui moratoriu pentru vaccinurile pe baza de aluminiu, in numele principiului precautiei ce permite o reactie rapida in fata unui posibil pericol pentru sanatatea oamenilor. Dar, in iunie 2012, Academia de Medicina din Franta a obiectat, argumentand ca aluminiul este necesar pentru eficienta unor vaccinuri si ca doza existenta in preparatele injectabile este mult mai mica decat ceea ce noi ingeram, fara sa realizam, prin apa sau alimente.
Academia de Medicina a declarat si ca se teme ca aceasta polemica arunca o noua serie de suspiciuni asupra vaccinarii, in general. Cu toate acestea, criticii aluminiului spun ca solutiile alternative exista. Iar Asociatia E3M a denuntat, in iulie 2012, eliminarea treptata de pe piata a singurelor vaccinuri care nu contineau inca aluminiu.
Subliniind necesitatea acestor aditivi, Academia de Medicina din Franta a aruncat in joc un argument pragmatic: in cazul unui moratoriu, posibilele solutii alternative nu ar putea fi gata decat peste cinci sau zece ani.
Impunerea unei directii a cercetarilor
Tot in 2012, Agentia Nationala a Medicamentului din Franta a decis sa nu mai continue finantarea cercetarilor prof. Romain Gherardi. In replica, omul de stiinta, sustinut fiind de catre asociatia Reteaua Mediului Sanitar, a decis sa publice decizia Agentiei si sa le ceara explicatii autoritatilor.
Invitat in emisiunea „Revista de Sanatate” de pe France 5, prof. Gherardi a anuntat ca isi va continua activitatea, pentru a demonstra relatia cauza – efect dintre vaccinare si boala. „Cum putem fi siguri ca nu exista niciun risc? Pana in prezent, singurul studiu farmacocinetic asupra hidroxidului de aluminiu a fost efectuat pe doi iepuri, timp de douazeci si opt de zile. Este suficient sa spunem ca nu stim nimic despre siguranta pe termen lung, in cazul omului”, a declarat prof. Gherardi.
Negand practicarea vreunei forme de cenzura, Agentia Medicamentului a precizat, in aceeasi emisiune de la France 5, ca exista preocupare pentru aceasta problema, dar ca directia de cercetare a profesorului Gherardi nu e cea mai buna pentru a raspunde intrebarilor despre riscurile legate de sarurile de aluminiu. „Ministrul Sanatatii a vorbit cu noi despre asta, suntem de acord ca trebuie sa existe un studiu cu privire la acest subiect, dar nu sub aceasta forma”, a declarat pentru France 5 Bernard Delorme, purtator de cuvant al Agentiei Medicamentului.
In cele din urma, in 2013 Agentia Nationala a Medicamentului din Franta i-a acordat prof. Gherardi o finantare de 150.000 de euro, pentru continuarea cercetarilor.
