Cum toti suntem calatori prin aceasta lume, cel care defineste manifestarea noastra ca oameni este sufletul, acea intrupare fizica si subtila a fortei vitale. Se spune ca drumul nostru prin aceasta viata se va sfarsi doar in clipa cand vom intani sufletul sau persoana al carei miracol suntem.
Sufletul e o forma de energie, acea lumina care de esenta fiecarui om in parte, care incearca sa-l indrume si sa-l impinga sa se dezvolte, sa se schimbe si sa-si atinga desavarsirea. Acesta este forta oricarei fiinte umane, vocea interioara care ne aminteste ca putem fi mai mult si care ne da intelepciunea de a intelege esenta trecerii noastre prin aceasta lume.
Cu totii stim ca sufletul are un ciclu in aceasta lume (dimensiune) – acesta vine si revine in timpul vietii pentru a-si implini menirea. Dar care este menirea acestuia in timpul calatoriei omului prin viata?
Cei care au studiat rolul sufletului in contextul definirii fiintei umane sustin ca acesta este aici ca sa se vindece, sa se redefineasca si sa-si recastige puterea de a arde ca lumanarea, la ambele capete si de a ilumina intreaga lume.
Sufletul, este constiinta care ajuta spiritul sa fie constient de el insusi. El foloseste oxigenul si spatiul spiritului pentru a se hrani.
Scopul sufletului este de a ilumina realitatea, de a ajunge in toate ungherele mai putin luminate, de a actiona asupra lor si de a le transforma.
Desi toti ne nastem cu un suflet, scopul calatoriei noastre este sa-l desavarsim si sa evoluam catre o maiestrie mai deplina, sa cautam adevarul si profunzimea si sa reusim sa depasim limitele sinelui. Atunci vom atinge Divinul care exista in fiecare dintre noi si vom putea sa exploram alte dimensiuni ale universului, scrie antenasatelor.
