Schimbarile aduse Codului Fiscal lovesc actorii din plin. Actrita Dorina Chiriac a publicat, pe pagina sa de Facebook, o scrisoare deschisa adresata parlamentarilor, carora le cere respingerea modificarilor aduse Codului Fiscal privind trecerea contributiilor de la angajator la angajat, precum si eliminarea depunerii Declaratiei

Actrita Dorina Chiriac, care a implinit duminica 45 de ani, a publicat pe pagina de Facebook o scrisoare deschisa prin care cere Statului respingerea Codului Fiscal, sa nu fie obligata sa aleaga intre mancarea copilului si asigurarea lui medicala, sa nu o trateze ca pe un posibil evazionist fiscal.

Actrita le cere parlamentarilor sa respinga, in bloc, propunerile de modificare a Codului Fiscal, care ii aduce pe romani in situatia de a plati mai multe taxe decat isi permit, subliind ca, in conditia in care se gaseste ea, ca actrita angajata la un teatru de stat care-si suplineste veniturile prin activitati artistice desfasurate sub contracte de drepturi de autor, situatia o va impinge la a alege „intre mancarea copilului si asigurarea lui medicala”.

Mesajul integral al actritei:

Am inchis timeline. Gata. Mi-a trecut. Ziua. Va multumesc. Declar timeline inchis. Deschid acuma public o scrisoare:

Am de ieri 45 de ani.

Sunt o actrita categoria 1A, de 22 de ani sunt angajata la un teatru de stat si am salariul mediu pe economie.

Sunt mama singura, nu am o locuinta proprietate personala, nici o masina, nici telefonul de pe care scriu acuma nu-i al meu. Am un copil de 11 ani in intretinere si inca o persoana adulta, intrucat am nevoie de ajutor continuu pentru a putea lucra. Cerinte speciale pe care din decenta nu le explic aici dicteaza o asemenea situatie. Va trebui sa-mi acceptati discretia, caci imi merg drumul fara sa-i incarc pe altii. Nu ma plang niciodata, muncesc peste masura; adica, peste angajamentul meu in teatru, am ocazional colaborari spre a-mi mari veniturile, atat cat imi permite conditia de mama. Nu fac economii; n-apuc.

Primesc continuu ajutor si intelegere de la familie; a mea si a fetitei mele. Subliniez lucrul acesta pentru a evita interpretari nedemne.

Vreau sa muncesc si sa primesc ce merit in functie de competente. Cinstit si drept. Imi platesc taxele. Si cer in schimb conditii de siguranta si de demnitate.

Realizez venituri extrasalariale din contracte individuale pe drepturi de autor (nu-mi vine sa cred ca am scris asta aici; Shakespeare se incrunta.).

Cer public prin prezenta sa se respinga in bloc noul Cod Fiscal sau sa se amendeze cuvenit (sa se aplice cote diferentiate de contributii pentru activitati independente, in functie de nivelul de venit), cu toate consecintele.

Cer ca Statul sa nu ma trateze ca pe un potential evazionist fiscal, ci sa ma investeasca cu incredere, sa ma incurajeze sa muncesc in continuare cinstit si sa particip la intretinerea comunitatii fara sa ma oblige sa aleg intre mancarea copilului si asigurarea lui medicala. Eu una chiar nu imi permit sa ma vad in asemenea situatie.

Nu sunt un caz atat de special; ca mine sunt extrem de multi. Sunt una din multime. Povestea personala expusa in cele de mai sus nu se vrea muzica lacrimogena de fundal pentru o poezie patriotica; se vrea o invitatie catre parlamentari (absolut toti) de-a constientiza in modul cel mai responsabil ca un procent infim care le-apare pe hartie e viata mea, viata de care depinde alta viata. Iar eu sunt unul dintre cetateni.

Cer constientizare si responsabilitate. Pretind ca politicienii (toti) sa respinga sau sa regandeasca noul Cod Fiscal astfel incat sa nu descurajeze pana la depresie generala pe cei atat de multi care muncesc cinstit.

Nu activez politic (desi am simpatie pentru anume persoane din politica, dar nu am manifestat-o public vreodata, cum nici antipatie nu am aratat). Vreau sa lucrez in teatru, acolo unde isi gasesc reala folosinta abilitatile si pregatirea mea, vreau sa imi ingrijesc copilul fara alte mult prea mari griji, vreau sa nu-mi intre in vocabularul uzual „evaziune”, „cod fiscal”, „financiar”.

Nu atasez scrisorii asteia deschise vraiste prin care ma expun (e neobisnuit) C.V.-ul meu (destul de important) pentru ca insist sa subliniez ca sunt un cetatean intre atatia altii.

Ma aflu, alaturi de cei ca mine, in situatia in care, drept continuare la expresia atata de obisnuita pe la noi „Lasa, ma, tot e bine ca nu suntem…”, nu gasesc astazi alta continuare decat „…refugiati”.

Am primit ieri mii (poate zeci de mii, n-am numarat) de mesaje de apreciere si inca mai primesc; si multumesc.

Dar la sfarsitul lunii in care sunt nascuta, este posibil, de fapt cel mai probabil, sa nu pot sa depun la ANAF altceva decat mii (poate zeci de mii) de mesaje care arata o oarecare recunoastere publica pe care-am dobandit-o mergand drept.

cu respect pentru responsabilitate si competenta, singure unitati de valoare ale puterii care decide, Parlamentul.

Dorina Chiriac
cetatean

Loading...