Nu toti crestinii urmeaza sfaturile si randuielile bisericesti asa cum ar trebui, mai ales in cel mai important moment al vietii, atunci cand se pune nume pruncului.
- TOTI ROMANII FAC ACEASTA GRESEALA LA SPOVEDANIE!
- CEA MAI MARE ENIGMA A CRESTINISMULUI, DEPARTE DE REZOLVARE!
- CRESTINISMUL SUFERA TOT MAI MULT! STATISTICILE ARATA INGRIJORATOR!
Numele da omului forma lui personala, care este chipul lui Hristos in el. Asadar, punerea numelui copilului are implicatii adanci in mantuirea lui. Potrivit traditiei bisericesti, numele copilului se pune in ziua a opta de la nasterea lui. In Molitfelnic exista o rugaciune speciala la „insemnarea pruncului, cand i se pune numele”.
In a opta zi dupa nastere, pruncul este adus la biserica de catre moasa pentru a primi nume. El este primit de catre preot in pronaos unde se savarseste aceasta randuiala care cuprinde „insemnarea” pruncului in semnul Sfintei Cruci, rugaciunea punerii numelui si inchinarea pruncului inaintea icoanelor Maicii Domnului si a Mantuitorului din pronaos. „Insemnarea” prin mana preotului la frunte, la gura si la piept este o randuiala foarte veche iar rugaciunea, de asemenea, se gaseste in cele mai vechi manuscrise. Acestea se faceau atunci cand un necrestin venea si isi exprima ferm dorinta de a deveni membru al Bisericii. Atunci, numele lui se scria intr-un catalog al catehumenilor. Rugaciunea face referire speciala la sfantul nume al lui Hristos, pe care-l va purta in continuare, numindu-se crestin. Numele primit acum trebuie „sa ramana nelepadat de dansul, cand se va uni, la vreme cuvenita, cu Biserica…”, adica va primi Botezul.
In epoca apostolica, prezentarea pruncului la biserica avea loc in ziua a opta si atunci i se dadea si numele, dupa modelul Mantuitorului care a fost adus in a opta zi la templu (Luca 2, 21) si a Sfantului Ioan Botezatorul (Luca 1, 59-63), dar si ca o reminescenta din practica iudaica. Randuiala aceasta s-a pastrat in toata perioada bizantina. Sfantul Simeon al Tesalonicului mentioneaza punerea numelui in ziua a opta ca o practica ce se aplica in mod obisnuit:
„In ziua a opta se aduce pruncul lui Dumnezeu inaintea usilor bisericii, caci nu este inca sfintit prin botez, si preotul il insemneaza pe acesta la frunte, la gura si la piept si-i da lui nume prin rugaciune sfanta, nume pe care nu-l aveau cei nascuti, cu care se si boteaza, caci aceasta s-a facut si Domnului, in ziua a opta a fost taiat imprejur si a primit numele Iisus. Este pecetluit cu rugaciune sfanta, ca sa fie adus Domnului si insemnat cu semnul crucii la frunte, pentru minte, la gura, pentru cuvant si suflare, si la inima pentru puterea vietuirii, scris in cartea vietii, prin punerea numelui, apoi se inapoiaza mamei” (Dialoguri, cap. 59-60).
Este de recomandat ca pruncul sa fie adus in a opta zi la Sfanta Biserica, pentru a primi numele ce va fi pecetluit prin primirea Tainei Botezului. De asemenea, este o binecuvantare pentru copil primirea unui nume de sfant care sa-i devina ocrotitor.
Sursa: ziarullumina.ro
