După ruptura acordului de coaliţie, guvernul de centru-dreapta a lui a cerut/obţinut încrederea deputaţilor, în 27 aprilie, ceea ce nu exclude posibilitatea unor alegeri anticipate. Această instabilitate ministerială, care durează de ani de zile, ar putea sfârşi prin a aduce înapoi în guvern comuniştii, se îngrijorează Ekonom.
Rata de reciclare a guvernelor şi a miniştrilor a depăşit limitele acceptabilului. Hai să luăm în cont numai ministerele-cheie ale Industriei, Transportului, Agriculturii şi Educaţiei.
De la formarea primului guvern Topolánek, în septembrie 2006, suntem la al şaselea ministru al Transporturilor, la al cincilea ministru al Agriculturii, în curând la al cincilea ministru al Educaţiei şi la al patrulea ministru al Industriei şi Comerţului. Mai mult, de atunci s-au succedat trei prim-miniştri.
Şi toate acestea în doar cinci ani şi jumătate. Cu fiecare nou ministru, cârma se înclină într-o direcţie diferită, ordinea priorităţilor este complet perturbată iar munca de dinainte, chiar şi cea bună, este măturată sub covor.
În cele mai înalte sfere ale ministerelor, nu mai contează competenţa şi loialitatea faţă de stat, dar mai ales supunerea faţă de noul şef. Acesta trebuie de altfel să satisfacă apetitul aliaţilor săi politici de moment, care doresc să poată profita de banii publici. Şi de abia reuşeşte ministrul ucenic să cureţe locul ocupat de oamenii predecesorului său, că a venit deja timpul să-şi pregătească propria plecare.
C.M.I.
