3. Moartea clinica
Moartea clinica reprezinta o situatie aflata la limita dintre viata si moarte, de cele mai multe ori fiind vorba despre pacienti aflati in sitatii critice din punct de vedere medical, avand functiile vitale biologice -activitatea cardiaca si respiratia- abolite pentru anumite perioade de timp. Moartea clinica reprezinta, de fapt, perioada de timp in care organismul mai poate reactiona la diversi stimuli interni sau externi, care pot determina reluarea activitatii automate a miocadului (muschiul inimii) si a respiratiei, respectiv a centrilor nervosi cardio-respiratori, situati in trunchiul cerebral. Reluarea activitatii automate ale acestor centri, care descarca ritmic impulsuri nervoase catre muschii ce coordoneaza circulatia sanguina (miocard), respectiv respiratia (musculatura intercostala si diafragmul) reprezinta resuscitarea propriu zisa, intervalul de resuscitare( de la oprirea functiilor vitale pana la reluarea lor) reprezentand de fapt fenomenul cunoscut sub numele de moarte clinica. Intervalul de resuscitare sau durata de timp in care un organism poate fi in moarte clinica, depinde de viabilitatea celulei nervoase, fenomenul devenind ireversibil in momentul in care centrii nervosi cerebrali sunt lipsiti de aportul de oxigen pe o perioada de timp ce depaseste 5-10 minute. Durata timpului dupa care mai este posibila resuscitarea cardio-respiratorie variaza in functie de varsta, sex, diverse boli sau tare ale organismului, precum si in functie de imprejurarea care a determinat evenimentul declansator. Exista situatii cand pacienti considerati decedati prin submersie (inec) in apa rece, au putut fi resuscitati dupa perioade de timp considerate initial depasite pentru resuscitare, adica de ordinul orelor. Aceasta explicandu-se prin faptul ca la o temperatura scazuta, nevoia de oxigen a celulelor nervoase este mult diminuata, ceea ce permite supravietuirea lor un timp mai indelungat. Faptul ca oameni aflati in moarte clinica relateaza diverse fenomene, ca desprinderea de trup, vizualizarea unor imagini sau diverse alte perceptii, se poate explica prin activitatea centrilor corticali, care ramane prezenta in toata perioada intervalului de resuscitare.
Cercetarea moderna nu exclude nimic
Specialista Dr. Watt Caroline, de la Universitatea din Cambridge, a reusit sa induca aceleasi senzatii in cazul unor persoane care nu se aflau nici in moarte clinica si nici macar la reanimare. Ea a explicat:
„Am montat pe capul subiectului Casca Virtualitatii Quasireale (CVQ), un aparat modern, care induce in creierul pacientului propria sa imagine, convertita. Conform programului, persoanele in discutie au avut senzatie ca ies in afara trupului lor, plutesc in aer, vad un intuneric ca de tunel, observa o lumina care palpaie la capat, aud zgomote ciudate”.
La trezire, asemenea persoane sunt convinse ca au traversat o lume paralela si ca experienta traita este o aventura total straina vietii noastre. Sentimentul de pace si liniste capatat dupa trezire se datoreaza patrunderii in sange a hormonului noradrenalina, pe care il elibereaza organismul, dar care intarzie patrunderea in sange, atunci cand intrevin puternice stari de trauma sau de stres.
