3. Varcolacul
Varcolacul este, in mitologia romaneasca o fiinta fabuloasa, un demon care mananca Soarele si Luna, generand in acest fel fazele Lunii si eclipsele. Multiplele reprezentari ale acestei creaturi, de la animale reale (lupi,caini), la cele fantastice (zmei, balauri) au condus la un mister asupra formei demonului. Varcolacul este reprezentarea raului care disturba ordinea fireasca a lumii, iar orice abatere de la ordinea stabilita de comunitate poate genera un varcolac. Astfel, varcolacii, ca si strigoii sau moroii, pot proveni din foarte multe surse, cum ar fi: copii nebotezati, nascutii cu anomalii, oameni care si-au ucis un frate sau o sora, sau chiar o actiune contrara unei traditii poate genera un varcolac. Omul-varcolac se va transforma in timpul unei eclipse, iar de cele mai multe ori, sufletul sau este cel care va urca in cer si va manca Soarele sau Luna. Daca legatura sufletului cu trupul este intrerupta in timpul transformarii, sufletul este pierdut pe vecie. Etimologia cuvantului pare a proveni din bulgara sau sarba, din vylx + dlaka ce insemna cu par de lup. Mitologia stramosilor daco-geti pare a fi influentat, de asemeni, mitologia romaneasca, mai ales prin cultul lupului, care legata si de creatura varcolac. De cele mai multe ori era suficient ca Luna sa aiba o culoare rosietica, pentru ca romanul sa traga concluzia ca varcolacul mananca Luna iar sangele astrului se prelinge printre coltii fapturii. Modurile de alungare sunt numeroase si implica de obicei zgomotele de metale, cum ar fi tragerea clopotelor, baterea fiarelor intre ele.
