1. Eutanasia involuntara
Eutanasia involuntara, intr-un anumit sens, poate fi considerata ca fiind opusul eutanasiei voluntare. In primul rand, pentru ca ea presupune aplicarea unei proceduri eutanasice in cazul unui pacient care – fie ca si-a exprimat dorinta de a trai, fie ca, desi ar fi fost in stare sa o faca (capacitatile sale mintale fiind apropape normale) – nu a aratat ca doreste sa moara. Pacientul, asadar, este omorat sau este lasat sa moara, fara ca el sa-si fi dat acordul pentru aceasta. Eutanasia involuntara, asadar, este mai apropiata de crima decat de moartea prin compasiune, in timp ce eutanasia voluntara este, dimpotriva, mai apropiata de un act de sinucidere. Am spus ca eutanasia involuntara este mai “apropiata” de crima si nu chiar o crima, deoarece unii autori considera ca, in anumite cazuri, actul eutanasic este justificat chiar daca este performat impotriva dorintei pacientului. Aducand in discutie aceasta posibilitate, Ph. Foot arata ca este posibil ca in unele cazuri eutanasia involunatra activa sa fie justificata din punct de vedere moral. Exemplul pe care autoarea il aduce in acest sens este acela al unui sofer care scapa de sub control autotmobilul pe care il conduce. Acesta se indreapta in viteza catre un grup de oameni. Singura posibilitate de evitare a acestora ar presupune ca soferul sa faca un viraj intr-o directie in care se afla numai un singur individ. Astfel, soferul alege sa omoare (in mod intentionat) un singur om pentru a salva astfel viata mai multora. Evident, individul care a fost astfel sacrificat, nici nu a fost intrebat daca este de acord cu acest targ si, fara indoiala, nici nu a solicitat sa fie ucis. El este o persoana la fel de inocenta ca si ceilalti, singurul argument impotriva lui fiind acela ca moartea lui este cel mai mic sacrificiu posibil.
