Tigran Nazarian, un tanar de 25 de ani din Bucuresti, diagnosticat cu cancer la rinichi in urma cu doar cateva luni, s-a stins saptamana trecuta, in plin razboi cu Ministerul Sanatatii si CNAS. Tanarul a castigat, la Curtea de Apel Bucuresti, medicamentul pe care cele doua autoritati ar fi trebuit sa i-l puna la dispozitie gratuit, insa n-a mai apucat sa ia decat o doza din tratament.
Pana in luna mai a acestui an, Tigran (cetatean roman de nationalitate armeana) n-a avut niciun motiv sa creada c-ar avea vreo problema. Primul simptom care avea sa-l ingrijoreze a fost o durere de picior, pe care medicii care l-au consultat initial au pus-o pe seama celor cateva kilograme in plus.
“Am fost cu el la Spitalul Floreasca, la Urgente minore. I s-au facut niste radiografii si au zis ca nu are nimic. El fiind usor supraponderal, i-au spus ca ar trebui sa slabeasca. Mai tarziu, am aflat de la un alt doctor ca pe radiografiile care i s-au facut acolo, se vedea, totusi, ca are o tumoare pe rinichi. Daca interveneau atunci, erau riscuri mai mici de metastaza”, povesteste, pentru „Adevarul“, Vahe Hovakimyan, varul lui Tigran.
Cumpitul diagnostic, de cancer la rinichi, i-a fost pus cateva saptamani mai tarziu, in timpul unei excursii in Germania. “Se afla la un var de-al nostru care locuieste acolo, cand l-a prins atat de tare durerea, incat s-au dus urgent la spital. I-au facut un computer tomograf si au vazut tumoarea. L-au operat acolo, pentru ca nu mai era transportabil din cauza durerilor. I-au scos rinichiul stang, dar deja avea metastaza pe oase, pe coloana si bazin”, povesteste ruda baiatului.
Desi tanarul avea card european de sanatate, familia a fost nevoita sa suporte toate costurile interventiei si spitalizarii baiatului in Germania. „Nici nemtii nu sunt atat de corecti pe cat credem noi. Au spus ca e fals cardul. A platit totul din buzunar, desi erau obligati sa faca totul gratuit, pentru ca era vorba de o urgenta”, povesteste varul tanarului, jurist de meserie.
A inceput un tratament contra-cronometru pentru viata: medicamente extrem de scumpe, toate suportate de pacient si nu toate cu efect. Pentru fiecare zi din cele pe care mai avea sa le traiasca Tigran, familia tanarului a cheltuit enorm.
Intors in Romania, lui Tigran i s-a prescris Afinitor, un medicament aflat pe lista celor din Programul National de Oncologie, pe care pacientii ar trebui sa-l primeasca gratuit.
Teoretic, pentru ca in practica, acest lucru s-a dovedit imposibil. si de data aceasta, baiatul si-a cumparat singur pastilele, in conditiile in care o singura cutie de medicament costa 3.500 de euro. Ajunsese, oricum, la zeci de mii de euro cheltuite in cateva luni.
„Pe 3 octombrie 2016, am depus dosarul pentru Afinitor. Pe 3 noiembrie trebuia sa aflam raspunsul. Singurul raspuns primit a fost ca medicamentul nu poate fi pus la dispozitie, deoarece n-a fost facut inca protocol terapeutic in acest sens. Am aflat ca ordinul pentru protocolul terapeutic este propus de CNAS catre Minister, iar comisiile de specialitate ale Ministerului trebuie sa-l aprobe, urmand sa-l emita prin ordin comun al Ministrului Sanatatii si CNAS. De la minister ne-au spus, incontinuu, ca maine se publica, ca poimaine se publica. Am stat cu speranta ca, pana la inceputul lunii decembrie, se vor rezolva si am continuat sa cumparam pe banii nostri medicamentul. Doar ca pastilele cumparate i se terminau si protocolul tot nu mai venea. Asa ca i-am actionat in instanta”, mai spune Vahe Hovakimyan, cel care l-a si reprezentat pe varul sau in instanta.
In trei zile, Curtea de Apel Bucuresti a citat toti reclamatii: Ministerul Sanatatii, CNAS si CAS Bucuresti. si a inceput procesul a carui cea mai dureroasa parte a fost felul in care cele trei autoritati au ales sa se apere in fata unui muribund, care-si cerea medicamentul. „Prin ordonanta presedintiala am cerut de la toti trei sa puna la dispozite de urgenta, cu 100% compensare, medicamentul. Numai ca ei, in instanta, au pasat problema de la unul la celalalt. Casa a aratat spre Minister – pentru ca nu era obligata ca din Fondul National Unic de Asigurari de Sanatate sa asigure medicamentul. Fiind un caz extraordinar, Ministerul trebuia sa-l asigure. De fapt, asa am considerat si noi, ca Ministerul a fost cel care nu si-a facut datoria. Ministerul a spus «Nu», Casa trebuie sa-l asigure. Ce m-a deranjat pe mine cel mai mult este ca Ministerul Sanatatii a ridicat, in proces, exceptia lipsei de interes procesual in cauza. Ca si cum pacientul nu avea interesul sa dea in judecata Ministerul. Mi s-a parut o aroganta uriasa”, explica juristul Vahe Hovakimyan.
Vehementa cu care s-au aparat cele trei autoritati i-a indignat nu doar pe membrii familiei, ci si pe cei care, intamplator, s-au aflat in sala de judecata, oameni simpli sau juristi. Printre ei, si avocatul argesean Liviu Stancu, secretar de stat in Ministerul Justitiei, care i-a apostrofat public pe aparatorii autoritatilor care se razboiau cu pacientul. „Oamenii erau perplecsi in sala. in conditiile in care omul era pe moarte, juristii respectivi se zbateau sa explice <>! Pe mine m-a enervat, juridic vorbind, incrancenarea pe care au dovedit-o in timpul pledoariei, de a explica judecatorului ca nu e treaba lor. in conditiile in care discutam de viata unui om, autoritatea care trebuia sa se ocupe de subiectul asta ridica exceptia lipsei de interes in subiect. Am ajuns niste roboti sociali. in societate ne comportam de parca nu conteaza decat sfera noastra minimala de interes profesional. in rest, nu mai exista nimic, nici durere, nici tragedii. E o problema de alienare in educatie… De fapt, este o problema a oamenilor care alcatuiesc aceasta institutie, ca reactie individuala a fiecarui om, strict interesat sa-si asigure locul de munca si salariul. Dramatismul situatiei e si mai mare daca te pui in pielea oamenilor veniti in sala sa reprezinte interesele unui minister, a unor oameni care lucreaza intr-o institutie, pe un salariu de 1500 de lei, trimisi acolo pe niste mize uriase (…). Autoritatea publica s-a transformat in exact inversul a ceea ce ar trebui sa fie – una care asigura buna functionare a relatiilor sociale. A devenit o autoritate publica interesata, formal, doar sa existe, sa actioneze si sa toace un buget „, a declarat, pentru Adevarul, avocatul Liviu Stancu.
