Cel mai cutremurator si criticat experiment psihologic desfasurat in anii 70 a aratat cum pot oamenii buni sa devina adevarate bestii sub presiunea circumstantelor.
El a dezvaluit felul in care situatiile si evenimentele negative pot controla si invinge puterea normala, pozitiva, de judecata a oamenilor.
Va intrebati probabil in ce a constat acest experiment incat sa devina cel mai cunoscut si controversat. Zimbardo a transformat pivnita Universitatii Stanford intr-o inchisoare, pe care a populat-o cu doua grupuri, unul format din „prizonieri”, iar celalalt din „gardieni”. Aceste personaje erau interpretate de fapt de studenti fara probleme psihice sau cu legea, distribuiti in cele doua grupuri in mod aleator. Gardienii au primit haine militare, fluiere, bastoane si ochelari de soare, pentru a se evita contactele vizuale, iar prizonierii au primit numere in loc de nume pentru a se simti anonimi, au fost tunsi la zero si au fost imbracati in haine de marimi inadecvate ce semanau mai degraba cu niste rochii, desi ei erau barbati.
Gardienii nu au primit reguli stricte despre ce trebuie sa faca, nu le-au fost impuse limite, astfel ca au inventat propriul sistem de norme. Dupa numai cateva zile ei au inceput sa manifeste comportamente sadice, umilindu-si colegii detinuti, cele mai multe acte de violenta si abuz avand loc in timpul noptii, cand credeau ca nu sunt monitorizati. Ca urmare, in randurile prizonierilor au aparut caderi emotionale, pana la dorinta de a iesi din experiment, gandire distorsionata, plans necontrolat, stari depresive si stres cronic. Exasperati, detinutii au intreprins o revolta, iar experimentul a fost oprit dupa numai 6 zile, datorita haosului creat, desi planul initial era ca el sa se intinda pe 2 saptamani.
Acest experiment arata cum oamenii se comporta crud in situatii limita, cum indivizii savarsesc fapte abominabile sub presiunea autoritatii si a colegilor. Pentru a diminua producerea raului, Zimbardo subliniaza importanta unei societati in care exista o cultura a raspunderii personale, unde se stie ca fiecare va da socoteala de faptele savarsite. Cata vreme cel ce produce raul nu este cunoscut, isi pastreaza cu alte cuvinte anonimatul, si cata vreme stie ca nu va fi desconspirat, va continua sa faca lucruri reprobabile. Responsabilitatea personala pentru faptele savarsite devine cruciala.
Efectul Lucifer se refera la acele imprejurari care ne confrunta cu ceea ce este mai rau in noi insine. Obedienta fata de autoritate a testat-o si Milgram, profesor la Universitatea Yale, care a recrutat barbati de diverse profesii cu varste intre 20 si 50 de ani pentru un asa-zis experiment privind memoria si invatarea. Un participant era „student”, era celalalt „profesor”. Profesorul trebuia sa spuna niste liste de cuvinte pe care studentul sa le repete, iar la o eventuala greseala, primul ii aplica celuilalt un soc electric, cu o intensitate de la 15 la 450 de volti. In realitate, experimentul viza comportamentul „profesorului”,scopul fiind acela de a observa modul in care o persoana se va comporta intr-o situatie in care i se ordona sa produca durere crescanda unei victime.
