Melodiile cu care Marcel Dragomir va ramane vesnic in sufletele romanilor!

Raw Life and Style

Compozitorul Marcel Dragomir, celebru pentru melodii precum „Sa mori de dragoste ranita”, „Sa te gandesti din cand in cand la mine”, „Un albastru infinit”, a incetat din viata luni la varsta de 70 de ani. El si-a pus amprenta pe o intreaga generatie de cantareti, de la regretata Mihaela Runceanu la celebrele Corina Chiriac, Angelea Similea si Mirabela Dauer.
Marcel Dragomir a murit luni, la varsta de 70 de ani, potrivit unui anunt al lui Rares Dragomir, fiul compozitorului.
Compozitorul Marcel Dragomir s-a nascut pe 30 octombrie 1944, la Campina. Studiile muzicale le-a inceput la Liceul „George Enescu” din Bucuresti (1961 – 1966), continuandu-le la Conservatorul Bucuresti (1966 – 1971), potrivit site-ului Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania (UCMR).
A fost profesor de clarinet-saxofon la Scoala Populara de Arta din Bucuresti (1971 – 1982) si redactor principal la sectia de creatie a Radiodifuziunii Romane din Bucuresti (1984 – 1994).
A realizat emisiuni de radio si de televiziune si a facut parte din jurii nationale si internationale de concursuri de muzica usoara (Bratislava – 1972, Dresda – 1984, Slincev Briag – 1986).
A fost distins cu premii de creatie la festivalurile de muzica usoara de la Mamaia (1974), Sopot-Polonia (1979) si Rostock – R. D. Germana (1980) si a primit si premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor (1979).
A scris muzica usoara, dar si muzica de teatru si film.
A scris muzica de teatru: „Deva rade, canta si danseaza” (1977), revista muzicala in doua acte de Bogdan Caus (muzica in colaborare cu Zsolt Kerestely), care a avut premiera la Deva, in mai 1977, la Teatrul de Estrada, Gheorghe David; „Aventurile soldatului Gica” (1981), revista muzicala in doua acte de Eugen Rotaru, premiera Cluj-Napoca, in aprilie 1982, Ansamblul de Estrada al Armatei; „Melodiile vacantei” (1983), revista muzicala in doua acte de Sasa Georgescu, premiera Constanta, iulie 1983, Teatrul „Fantasio”, Aurel Manolache; „Profesorul de franceza” (1991), musical dupa comedia lui Tudor Musatescu, premiera „Radio Romania”, 1991.
De asemenea, a scris muzica de film (televiziune): „Un albastru infinit” (1979), show TV, in regia lui Titus Munteanu; „Alba ca zapada si cei 7 pitici” (1982), show TV, regia Titus Munteanu; „Calatorie muzicala” (1983), show TV, regia Titus Munteanu.
A avut o activitate intensa in domeniul muzicii usoare, compunand melodii precum: „Vreau sa-ti spun” (1972), pentru voce si pian, versuri de Marcel Dragomir, „De-as putea-ntrupa iubirea” (1972), pentru voce si pian, versuri de Veronica Micle, „Danseaza primii fulgi de nea” (1973), pentru voce si pian, versuri de Romeo Iorgulescu, „Strengarita” (1973), pentru voce si pian, versuri de Angel Grigoriu, „Nu vreau sa-mi dai infinitul” (1974), pentru voce si pian, versuri de Angel Grigoriu si Romeo Iorgulescu, „Cand barbatii ne privesc (1975), pentru voce si pian, versuri de Angel Grigoriu si Romeo Iorgulescu, „Joc de neuitat” (1975), pentru voce si pian, versuri de Angel Grigoriu si Romeo Iorgulescu, „Drumului care incepe” (1975), pentru voce si pian, versuri de Flavia Buref, „Trebuie sa crezi in iubire” (1976), pentru voce si pian, versuri de Eugen Rotaru.
Unele dintre cele mai cunoscute melodii ale lui Marcel Dragomir sunt: „Un albastru infinit” (1976), pentru voce si pian, pe versuri de Ovidiu Dumitru, „Eu sunt, tu esti” (1976), pentru voce si pian, versuri de Angel Grigoriu si Romeo Iorgulescu, „De n-ai fi tu” (1977), pentru voce si pian, „Strada fericirii” (1978), pentru voce si pian, versuri de Romeo Iorgulescu; „Lumea, poarta marelui vis” (1978), pentru voce si pian, versuri de Ovidiu Dumitru, „Cerul este mai albastru” (1982), pentru voce si pian, versuri de Angel Grigoriu; „Ce vrei tu, mare albastra” (1983), pentru voce si pian, versuri de Tania Lovinescu, „Cand vei inceta sa ma iubesti (1983), pentru voce si pian, versuri de Teodora Popa-Mazilu, „Sa te gandesti din cand in cand la mine” (1983), pentru voce si pian, versuri de Teodora Popa-Mazilu, „Trenul galben fara cai” (1984), pentru voce si pian, versuri de Harry Negrin, „Nu meriti tu” (1985), pentru voce si pian, versuri de Nicolae Dumitru, „Cat te iubesc” (1985), pentru voce si pian, versuri de Aurel Storin, „Din dragoste sa poti ierta” (1985), pentru voce si pian, versuri de George Tarnea, „O iubire imposibila” (1994), pentru voce si pian, versuri de Aurel Storin, „Sa mori de dragoste ranita” (1995), pentru voce si pian, versuri de Aurel Storin, „Micul meu Paris” (1999), pentru voce si pian, versuri de Aurel Storin.
Click pe aceeasi tema:  Ce se intampla daca citesti o jumatate de ora pe zi? Raspunsul care te poate face sa nu mai lasi cartile din mana!

sursa: mediafax.ro









spre