Leon Danaila este unul din cei mai cunoscuti doctori contemporani. Povestea sa de viata este una impresionanta. In timpul facultatii facea garzi si ii ruga pe profesori sa il ia la operatii.
„Eram ochi si urechi. imi placea foarte mult chirurgia. Am terminat facultatea in 1958 si am fost repartizat obligatoriu timp de 3 ani la tara”.
A ales o circumscriptie din Comanesti, unde era un centru minier. „Cei care mergeau la circumscriptii sanitare primeau leafa mai mare, dar pe mine nu m-a interesat leafa nici atunci. Bogatia nu m-a interesat niciodata. Eu voiam sa invat intr-un spital. si m-am dus. Aveam 700 de lei leafa, 500 dadeam la gazda, iar 200 masa. Nu-mi ramanea niciun ban. si acum cam tot asa, leafa este destul de mica”, spune academicianul care este platit cu putin peste 2.000 de lei, pe luna, arata doctorulzilei.
In 1960, s-a casatorit. „Sotia mea facuse Facultatea de Farmacie la Bucuresti si fusese repartizata tot la Comanesti. Eu am continuat sa invat, insa nu aveam nimic pus la punct si la sfarsitul celor 3 ani trebuia sa ma prezint la regiune, la Bacau, ca sa imi dea nota sociala. si aia, cum ma stiau pe mine mai lasa-ma sa te las cu scriptologia, nu eram nici membru de partid, mi-au dat nota 15 din 20. si ma ironizau: pai cu nota asta te duci la Bucuresti? Uite ala are nota 20. Dar eu nu m-am lasat. M-am prezentat la Spitalul Caritas, am dat examen cu profesorul Burlui, teza si oral, note care se adunau cu media sociala. Conta foarte mult daca erai membru de partid si aveai nota sociala 20. Am luat 20 la oral, 20 la teza si cu 15 nota sociala. Am reusit, dar nu printre primii, din cauza notei sociale. Erau 30 de locuri si cele mai bune pe la chirurgie generala au fost luate”.
Ramasese neurochirurgia de care toţi se fereau din pricina profesorului Arsenie, considerat un zbir. „Am fost sfatuit sa aleg orice altceva. Dar eu am spus: eu sunt un om foarte cinstit si daca o
sa-mi vad de treaba nu are ce sa-mi faca”.
Arsenie l-a dat la cea mai proasta sectie de neurochirurgie, acolo unde veneau cei cu fracturi de coloana vertebrala, erau paralizati, urinau pe ei. „Era un miros ingrozitor in salon. Am stat un an, am stat doi, Arsenie facea vizita doar o data pe saptamana, lunea. El avea sectia cu tumori cerebrale, mai elevata”.
La creierul uman ma uimeste rapiditatea proceselor psihice. Calculatoarele sunt o nimica toata pe langa activitatea creierului. Eu ma pot muta de la o idee la alta rapid. Calculatorul face asa ceva?” Leon Danaila, academician neurochirurg.
„Si acum ma gandesc cum sa fac operatia. Repet noaptea pentru ca bolnavii difera”
Sansa a facut sa se interneze pe sectia unde fusese repartizat tanarul medic Danaila un bolnav cu un traumatism minor la coloana. „si mi-am zis nu se poate sa aiba nervii crainieni afectati mai sus de traumatism. Are altceva. Am mai studiat materiale de neurologie, mi-am pus la punct cazul respectiv. Cand a venit Arsenie la vizita, seful meu, dr. Grigorovici, mai comod din fire, a zis ca e un traumatism de coloana. Eu am zis, domnule profesor, nu va suparati, traumatismul e minor. Eu cred ca are alta boala fiindca are prinsi nervii cranieni deasupra fracturii vertebrale. Arsenie a cerut un scaun si mi-a cerut sa povestesc. si am povestit. M-a intrebat dar ce crezi ca are? O tumora de trunchi cerebral”. A operat respectivul bolnav si pentru ca a pus diagnosticul corect, Arsenie l-a invitat la sectia de tumori cerebrale.
Cum ati ajuns sa faceti neurochirurgie vasculara sub microscop?
– Era in 1981. Nu-mi placea cum opereaza Arsenie. Baga degetul in creier si scotea tumora asa, cu degetul. Mureau cam 40-60% din bolnavi din cauza hemoragiei. Sau ramaneau paralizati. Nu-mi placea. Citeam in reviste straine ca, in Occident, mortalitatea operatorie e de 4%. Cum oare? Voiam sa plec in strainatate, sa aflu.
– Ati putut pleca nefiind membru de partid?
– M-au facut membru de partid. Altfel nu se putea. Am primit o bursa Fulbright la New York. Cu aprobarea tovarasei. Americanii aveau alta tehnica. Operau cu microscopul. Ciupeau cate putin, operatiile durau mult. Acolo am invatat microchirurgie si cand m-am intors in tara am introdus microscopul operator in neurochirurgie si am obtinut si eu rezultate foarte bune. Asa am inceput sa fiu cunoscut si oamenii ii spuneau lui Arsenie: „Luati-l si pe Danaila in operatie”. O data, de doua ori, de 10 ori. Arsenie si-a zis ca lasa ca scap eu de el. Toti ma intrebau de ce nu sunt in cladirea de neurochirurgie. Arsenie m-a facut sef de sectie aici, unde atunci era o cocina de porci. Era ginecologie, sala de operatii era crapata, cu furnici.
Citeste mai mult aici
