Au aparut pe internet tot mai multe voci care invrajbesc romanii impotriva aliatilor de toate religiile si natiile care fac parte din NATO sub pretextul ca ortodocsii trebuie sa ramana uniti impotriva americanilor si business-urilor oligarhilor americani. Parca toata tensiunea nu este sustinuta tot de oligarhi rusi. Uite asa s-a ridicat intrebarea daca Biserica Ortodoxa Romana este sau nu este oficina ruseasca. Fostul ministru de externe Teodor Baconschi reda in contributors.ro o opinie despre traseul ortodoxismului in Romania si de ce nu se implteste BOR cu Biserica Ortodoxa Rusa. Pe de alta parte un articol din activenews.ro il pomeneste pe PS Longhin (Mihail Jar), Episcop vicar de Banceni (episcop ortodox roman in Ucraina), care sustine ca intreaga conducere a Ucrainei e formata din blestemati si satanisti care lupta impotriva altor semeni de aceeasi religie.
Cititi mai jos in ce etapa s-a ajuns cu manipularea mediatica si va puteti forma o opinie singuri!
Ideea ca Biserica Ortodoxa Romana este un soi de ”oficina” ruseasca e falsa istoric. Trebuie sa depasim acest cliseu. Nu suntem la nivelul amalgamurilor dughiniste, care au tot atata baza cat ideea ca Sfinxul din Bucegi se vede de pe luna. La noi, crestinismul a patruns odata cu armata romana. In primul mileniu, limes-ul fiind pe Dunare, au actionat la noi niste episcopi misionari, numiti si ”episcopi rustici” (horepiskopoi). Dupa evaghelizarea slavilor, a ungurilor si a altor neamuri razboinice, intrate in sedentarizare, actualul teritoriu national a fost disputat, sub raport canonic, intre cele doua focare ale elipsei: Roma si Constantinopol. Ambele au trimis calugari misionari, spioni, vraci, reporteri si alte vietati, stramoase ale dronei. Au aparut, ici colo, nuclee episcopale, centre monastice, notariate. Chiar si dupa statalizarea principatelor extra-carpatice au continuat pendularile confesionale intre papalitate si patriarhia ecumenica de la ”Tarigrad”. Erau si catolici printre Basarabi. Polonia teutonica, legata sau nu de Marele Ducat al Lituaniei, se facea simtita in stilistica aulica a Moldovei medievale.
Dupa cum ii scria un titular de Constantinopol cutarui ierarh muntean, ”dogmele nu s-au nascut in Carpati”… Corect ! Asa se explica slavonismul liturgic si mitropolitii de import slavo-bizantin, sositi de la Centru sau din aria sarbo-bulgara. Evident, aceaste influente ortodoxe, dar neromanesti, s-au tot accentuat: stavropighii patriarhale (adica manastiri inchinate direct la Constantinopol), danii peste danii la Muntele Athos (unde nici azi nu avem drept de cetate nedisputat), dar si influenta greceasca majora a domniilor fanariote in limba, institutii, educatie, literatura.
Pe scurt, se cuvine sa fim ”difuzionisti”: cultura inalta, civilizatia, igiena, rafinamentul, tehnicile – toate au venit la noi din alta parte si anume fie prin vestul unguresc (dalmatic si croat, oricum, venetian) fie prin sud-est (Ohrida, Sofia, Belgrad). Abia dupa ce le-a furnizat rusilor un Voltaire ecleziastic, pe fiul lui Dimitrie, Antioh – a venit si ortodoxia rusa la acest ospat pravoslavnic. Ne-au legat de rusi sentimentele anti-otomane. Apoi ei s-au dezvoltat mai rapid decat Iasul si Bucurestiul, gratie lui Petru, Ecaterinei sau lui Pavel I-ul. Si au inceput sa joace ei rolul de intermediari ai influentei apusene in Tarile Romane. Dar si noi i-am influentat, macar prin oferirea unui context mai putin despotic: neo-isihasmul de la Neamt, hranit prin editia venetiana a Filocaliei s-a bazat pe ucraineanul Paisie Velicicovski, refugiat in mai blanda Moldova. Notez tot aici ca si Petru Movila, temelia bisericii culte, moderne, din Ucraina vremii sale, venea, ca si Antioh Cantemir, tot ca dar al Moldovei catre inca necioplita lume slava.
Chiar daca boierimea romana din secolul XVIII-XIX emula stilul aulic tarist si vorbea, dupa acel model, frantuzeste, ea n-a fost major rusificata mental. Iar Biserica Ortodoxa locala a ramas supusa Patriarhiei Ecumenice, pana la dobandirea autocefaliei si ridicarea la rangul de Patriarhie, petrecute odata cu Independenta si Marea Unire. Relatiile ecleziastice ruso-romane au fost normale pana la revolutia bolsevica. Erau tari ortodoxe, de aceeasi credinta… Turcul si papistasul pareau dusmanii comuni… E inutil sa idealizam sau sa diabolizam acea realitate: sa ne rugam mai curand de vreun istoric competent (eu stiu cel putin unul) care sa scrie – finalmente! – o istorie serioasa a relatiilor dintre romani si rusi: acolo si-ar face loc si voletul bisericesc, atat de important pana nu demult…
Oricum ar fi, ideea ca BOR e goarna lui Vladimir Putin e, cum anticipam, o aberatie de zile mari. Dupa ce Republica Moldova a devenit stat independent, BOR a reactivat la Chisinau Mitropolia Basarabiei, care coabiteaza dificil cu majoritara Mitropolie a Moldovei, aflata sub jurisdictie moscovita. Si in alte state de succesiune sovietica (Ucraina, Bulgaria) au aparut schisme intra-ortodoxe, ierarhii paralele si conflicte canonice. Relatia propriu-zis ”bilaterala” e inghetata: Patriarhul BOR n-a fost la Moscova, nici Patriarhul rus n-a calcat la Bucuresti (desi e un obisnuit al Chisinaului). BOR ramane, in cea mai mare parte a ierarhiei, traditiei si vocatiei sale, o expresie a ”Bizantului latin”: nu e incolonata la carul revizionismului panslavist. In plus, BOR are de pastorit o diaspora romana occidentala. Aria sa de actiune misionara corespunde cu ancorajul geopolitic al statului roman.
Sigur, nimeni nu-i poate cere Ortodoxiei romanesti sa se rupa de comuniunea dogmatica, canonica si liturgica prin care e legata de suratele sale de la Moscova, Kiev, Sofia, Athena, Belgrad, Helsinki, Varsovia etc. Am insa convingerea – si destule argumente – ca BOR intelege democratia ca pe un element providential in propria dezvoltare spirituala si nu are nostalgii totalitare. Ar fi de aceea potrivit si legitim sa nu amestecam BOR in ciondanelile politico-mediatice dintre Bucuresti si Moscova. Personal, sper ca Marea Rusie sa redevina, ca in secolul XIX, matricea unei culturi crestine deopotriva conservatoare si inovatoare. Pana atunci insa, sa nu confundam marea traditie a Rasaritului crestin cu apusul convulsiv al spiritului dictatorial post-sovietic.
sustine Teodor Baconschi.
PS Longhin (Mihail Jar), Episcop vicar de Banceni, supranumit “tatal a 400 de copii”, cu referire la cei 400 de copii infiati, a tinut o predica extrem de dura impotriva razboiului din Ucraina, precum si a conducatorilor acestei tari, pe care i-a numit “blestemati” sau “slujitorii satanei”. Mai mult, episcopul le-a cerut credinciosilor ucraineni sa nu-si trimita copiii la moarte, caci asta este impotriva credintei ortodoxe.
PS Longhin despre mobilizarea la razboi a romanilor din Ucraina
Atata va rog: sa fiti uniti si sa nu dati copiii la moarte. Credinta noastra ortodoxa nu ne da voie sa ne omoram unii pe altii. Pentru interesele politice, pentru cei care-si apara bussines-ul lor, care-si apara scaunele lor de conducere, vor sa omoare lumea noastra, care traieste in pace si-n Dumnezeu.
Dragii mei, nu aveti voie sa impuscati, sa omorati. Dumnezeu da viata, Dumnezeu o ia. Conducatorii Ucrainei au spus: “credinta ortodoxa este cel mai mare vrajmas al Ucrainei”. Asa le-au dictat strainii, care nu pot suporta adevarul, pentru ca sunt orbi.
PS Longhin despre victimele conflictului din Ucraina
Cum pot ridica arma si impusca faptura lui Dumnezeu? Are si el mama, sotie, copil, ca si voi. De ce impun, cu de-a sila, sa omoram? Va iesi adevarul la suprafata: sunt mii si zeci de mii care au murit si ei vorbesc de sute. Eu nu dau binecuvantare sa mergeti la razboi. Noi va indemnam la pace.
Sunt circa 10.000 de soldati ucisi, de care nici mamele lor nu stiu ca nu mai sunt in viata. Nu fac politica, ci spun cu durere ca nu-i razboi impotriva vrajmasului, ci e razboiul cel dintre noi. Cand blestematii apara Statele Unite, vor sa vada cum se omoara ortodocsii, cum se impusca ortodocsii, si ei stau si beau, mananca si se veselesc, si se bucura de sangele care se varsa pe un pamant sfant.
PS Longhin despre implicarea Statelor Unite si a Occidentului in conflict
Greu vor plati sangele care curge pe mainile si pe hainele lor. Acestea le-a facut o Europa blestemata, de care Sfintii Parinti au spus ‘sa nu va inchinati fiarelor’ si americanii, care in ce tara s-au bagat, numai vrajba si varsare de sange au adus. S-au dat la o parte si se bucura de sangele crestinilor nostri.
Simtim cu totii, fratilor, ca suntem in pragul celui de-al treilea razboi mondial. De aceea va spuneam, pocaiti-va! Va multumesc tuturor satelor, poporului din Bucovina, ca v-ati ridicat si asa trebuie sa se ridice toata lumea: noi nu dam copii la moarte!
PS Longhin despre actualii conducatori ai Ucrainei
Niciodata nu voi pomeni la Sfanta Liturghie pe acesti conducatori blestemati ai tarii noastre. Niciodata pe acesti conducatori necredinciosi, fara frica de Dumnezeu, care stau in fotolii si arata cu degetul zicand: omorati. Doar o singura rugaciune: Daca mai poti Doamne, lumineaza-i, ca i-a cuprins lumina intunericului si iadul este peste ei. Nu vor altceva decat sa curga sange si asta este placerea lor. Satanisti! Slugile satanei sunt. Daca nu se vor opri, ii va opri Dumnezeu, dar va fi jale mare.
