Stim cu totii ca ne desfasuram activitatile socio-economico-militare intr-un razboi informational din inima Romaniei.
Conform specialistilor in strategii militare, informatiile deriva din fenomene, asadar, avem pe de-o parte faptele (datele) si pe de cealalta, analiza (interpretarea datelor care devin informatii cu sens). Informatiile rezulta din perceptiile si interpretarile oamenilor, indiferent de mijloace.
Ronald R Fogleman si Sheila E Windal scriu in “Bazele Razboiului Informational”: ” La nivel de inalta strategie, natiunile urmaresc sa obtina, sa exploateze si sa protejeze informatiile in sprijinul obiectivelor lor.Aceasta exploatare si protectie poate avea loc in arenele economice, politice sau militare. Cunoasterea informatiilor adversarului, dar si ale partenerului este un mijloc de dezvoltare a capacitatilor proprii, precum si calea cea mai eficienta pentru degradarea, contracararea capacitatilor inamicului si protejarea activelor proprii, inclusiv proriile informatii“.
In trecut, strategiile militare se bazau cu precadere pe operatiuni de cercetare, disimulare si diversiune, toate armatele lumii studiind cu asiduitate principiile lui Sun Tzu si Machiavelli. Asadar se adresau direct universului perceptiv si capacitatii de analiza a adversarului in incercarea de a influenta si ataca informatiile inamicului. Practic, este vorba despre un act de manipulare, in primul rand perceptiva. Inamicul este intoxicat informational si fortat sa ia trei decizii hotaratoare in vulnerabilizarea sa:
1. Sa constate, sa observe sa accepte diversiunea
2. Sa o analizeze fiind convins ca diversiunea este realitate
3. Sa actioneze in baza concluziilor, conform scopurilor pentru care a fost realizata diversiunea.
