4. Sa nu crezi raul
De cate ori am crezut un rau despre cineva, am avut doar de pierdut. M-am simtit murdar, partas la o lucrare de uratire a omului. Am vorbit si eu de rau, iar timpul mi-a demonstrat de fiecare data ca nu am avut dreptate. Prefer sa gresesc prin a-mi pastra o parere buna despre un om rau decat sa ajung sa cred o vorba proasta despre un om bun. Orice rau este o minciuna. Raul, asa cum spunea fericitul Augustin, nu exista. Raul este o mare absenta, absenta binelui si a iubirii. De aceea, a crede raul este totuna cu a te cufunda in absenta, in minciuna.
5. Sa nu te crezi pierdut
Eu sunt o fire inclinata spre deznadejde, cunoscand toate relele care ies din aceasta cadere sufleteasca. Dar intr-o zi mi-a venit gandul salvator. Mi-am zis ca Dumnezeu cunostea caderile mele, si cele trecute, si cele viitoare si totusi m-a creat, iar Dumnezeu nu aduce pe nimeni pe lume spre pierzare. Daca ne-am nascut inseamna ca Dumnezeu si-a pus toata increderea in noi. E o mare incurajare sa te gandesti ca Dumnezeu are incredere in tine. La disperare omul e capabil de orice rau, el se porneste cu razboi impotriva propriei fiinte, avand parca o placere demonica din a-si calca propriile principii, practic sinucigandu-se spiritual. Cred ca orice duhovnic adevarat isi incepe sfatuirea de dupa spovedanie prin cuvintele: „Sa nu deznadajduiesti”.
6. Sa nu te crezi sfant
Sfantul Siluan Athonitul zicea: „Doua ganduri sa nu le primesti si sa nu le crezi, primul ca nu te vei mantui si al doilea ca esti sfant”. Sa nu te crezi mai bun ca altii. Lucrarea pe care o faci, prin darul lui Dumnezeu, poate fi mai buna decat a vecinului, dar asta nu inseamna ca tu esti mai bun ca el, doar lucrarea e mai buna. Darurile date de Dumnezeu nu se iau inapoi, dar oricine se mandreste cu lucrarile sale ajunge sa se intunece si sa foloseasca darul prosteste, dupa care ajunge sa-si piarda demnitatea.
