Peste 27 de mii de cupluri au divortat in 2014 in Romania, iar statisticile la nivel mondial privind destramarea cuplurilor, finalizata printr-un divort, ne arata ca a devenit un fenomen destul de ingrijorator.
“Vindecatorii de suflete”, in cazul acesta terapeutii de cuplu, dupa indelungati ani de cercetare, au ajuns la concluzia ca doua semnale ar fi suficiente pentru a prevesti un divort.
Aflati in fata unor probleme, aparent fara sanse de rezolvare , modul in care reactioneaza fiecare dintre cei doi parteneri, releva o ruptura iminenta.
Ce semnale indica apropierea divortului:
1.Dispretul
Specialistii in relatii de cuplu, printre care si Mike McNulty, membru al Institutului Gottman, sustin ca dispretul manifestat fata de propriul partener este devastator.
De fapt, dispretul reprezinta un prejudiciu adus relatiei conjugale, deoarece implica, adesea, dezgustul fata de celalalt, gandirea negativa. In orice cuplu, iritarea, supararea, contrazicerile pe diverse teme se resimt.
Specifice dispretului sunt “microexpresiile faciale”: rotirea ochilor atunci cand partenerul vorbeste sau ridicarea buzei superioare, pentru a-si sublinia zambetul sarcastic. Pe intelesul tuturor, astfel de semne tradeaza o atitudine generala, de dezgust fata de partener precum si un sentiment de superioritate.
Persoanele care se indreapta cu pasi repezi spre divort incep sa devina foarte nervoase si intra sub semnul “celor patru Cavaleri ai Apocalipsei”, ca modele negative: critica, dispretul, refuzul confruntarii si atitudinea de aparare, noteaza secretele.
2.Indiferenta afectiva , la fel de periculoasa
Considerata ca fiind comportament negativ, indiferenta afectiva/emotionala atrage “galoparea”ritmului cardiac si senzatia de noduri in stomac. Motive serioase ce pot impiedica comunicarea, creandu-se astfel dezechilibrul unei relatii.
Dupa mine, partea cu neimplicarea emotionala ar fi cel mai semnificativ semnal negativ al unei relatii. Nu mai e decat un pas pana la divort.
In afara evitarii gesturilor si cuvintelor care ranesc (“pasiv-agresive”, in acceptiunea terapeutilor de cuplu), putem accepta compromisurile si sa ne asumam oricare dintre problemele aparute. Acestea din urma nu pot fi rezolvate instantaneu. Ne asezam la “masa tratativelor”, analizam cu atentie, gasim solutii salvatoare.
De preferat ar fi sa nu ne lamentam, sa nu aruncam mereu vina pe celalalt. Increderea se consolideaza ascultand cu rabdare punctul de vedere al partenerului si nicidecum prin revarsarea supararii asupra consortului.
Sta in puterea noastra ca relatia de cuplu sa nu devina un calvar finalizat printr-o ruptura. Din nefericire, de multe ori iremediabila.
