Managerul Iulian Stanciu isi construieste sinergic businessuri proprii in timp ce compania Emag este fortata sa creasca cifra de afaceri, „organic”, raportand productii record, la hectar.
Ceea ce NU SPUNE NIMENI din organizatia prea puternicului Emag este PREtUL cu care s-a obtinut aceasta crestere uriasa sI MAI ALES, CINE L-A PLaTIT. Actionarii acestui magazin online, fondul de investitii Naspers, au pompat in capitalul companiei Emag peste 100 de milioane de euro, din care, astazi, mai mult de jumatate sunt pierduti. Banii vin de la micii actionari, scrie Sfin.
Iulian Stanciu a luat decizia de a separa businessul din Romania de cele locale, din Bulgaria sau Ungaria, dupa ce a finantat, de aici, pierderile acestora. Evident, in alte tari, unde Emag opereaza, sunt alte sisteme fiscale, alte impuneri si alte modalitati de recuperare a pierderilor insa sistemul de taxe din Romania nu poate incasa impozitul pe profit de la Emag pentru ca aceasta companie raporteaza pierderi acumulate din cauza extinderii pe alte piete… Aceste noi companii vor porni cu pierderi sau cu imprumuturi de la firma mama din Romania, care la randul ei, raporteaza sistemului fiscal, toate aceste pierderi aferente extinderii si dezvoltarii pe alte piete… Este corect, domnule Stanciu?
Anul trecut, il intrebam pe managerul Iulian Stanciu, cum poate sa riste o crestere necontrolata, cu pretul a zeci de milioane de euro platiti de micii actionari ai fondului Naspers… Cum isi permite asa ceva? Oare micii actionari sunt inconstienti, pentru ca si-au bagat banii la Naspers, sau Stanciu e incorect pentru ca le risca banii si in final, acestia nu vor primi rezultate pozitive si dividende?
La intrebarea referitoare la „investitiile” sale private, altele decat Emag: Pegas, carciuma H si asa mai departe, Stanciu tace ca un peste. Cum dracu sa te apuci sa vinzi bere si carnati cand conduci ditamai Emag-ul? Cum sa te apuci sa vinzi biciclete Pegas cand tu ai de facut strategia, pentru ditamai compania? Cum sa-l crezi pe Stanciu cand a fost, ani de zile, partener de manarii cu Ghita, in Asesoft?
Atunci cand plateste publicitate in ziare financiare pentru a-si sustine ideile, in prezentari tip Steve Jobs… de Dambovita, Stanciu uita sa mentioneze si pierderile acumulate… in doi ani a pierdut 50 de milioane de euro din banii actionarilor iar acum raporteaza triumfalist cresteri ale cantitatii de „cartofi la hectar” uitand sa precizeze si rezultatul financiar al anului 2016. Acest personaj, la vedere, este mare iubitor de imagine geek si falsa modestie de impingator de tava in timp ce, in realitate, se dovedeste a fi lacom si mai ales, gambler pe banii altora. CatI BANI AI PIERDUT CU EMAG, iN ANUL 2016, DOMNULE STANCIU?
Iata de ce atragem inca odata atentia, pentru ca EMAG reprezinta cea mai mare companie de retail online din Romania si cumva, cred, din Estul Europei care urmeaza traiectoria riscului AGROKOR, lantul de retail care s-a prabusit sub povara a 6 miliarde de euro, datorii fiscale, producand un colaps global. Principala cauza a caderii a fost grandomania unor manageri care au riscat, inconstient, banii plasati de actionari.
Acum Emag spera ca va vinde uriasa „gaura” catre Amazon.
in speranta unui castig facil, managerii investesc, ca si in cazul RCS-RDS, unde suprasubscrierea a fost fortata pe baza de imprumuturi oferite de banci, propriilor clienti, pentru a recupera, din listarea la bursa, banii pe care i-a imprumutat catre RCS-RDS. Asistam la un transfer de teapa, extrem de reusit… Timpul va confirma ca o firma urmarita penal si cu datorii de 800 de milioane de euro a reusit numai pentru ca era TOO BIG TO FAIL, nu ea prin insasi, nu prin capabilitatile ei ci pentru ca s-a imprumutat atat de mult incat bancile, pentru a-si recupera banii, au suflat in panzele listarii pe bursa, pana la rupere…
Emag risca extrem de mult adoptand Modelul Expansiunii bazate exclusiv pe Datorii, nu pe banii proprii ci pe cei ai micilor investitori. De aici rezulta dragostea de imagine si raportarile triumfaliste care omit pierderile financiare inregistrate in anul 2016.
Repet, noi nu facem decat sa punem intrebarea slogan folosita de Enron: ASK WHY? SO, EMAG WHY?
De ce se forteaza o crestere artificiala fara a se urmari, finalmente si un rezultat financiar pozitiv? De ce se mizeaza exclusiv pe o vanzare care sa acopere aceasta pierdere? De ce nu sunt comunicate pierderile anului 2016? De ce nu sunt explicate aceste pierderi ca si erodarea continua a capitalurilor proprii, inregistrate in ultimii 3 ani? De ce nu este prezentata o strategie de recuperare a acestor pierderi? De ce Emag nu isi asuma responsabil adevarul fara a minti prin omisiune?
Emag se transforma, in fiecare zi, dintr-o mare companie privata in unul dintre cele mai mari riscuri sistemice pentru economiile micilor actionari ale caror capitaluri sunt pompate in fonduri de investitii devalizate.
