OBICEIURI SI TRADITII LA INALTAREA DOMNULUI
– se poarta frunze de nuc la brau ca Hristos cand s-a inaltat;
– se crede ca cine moare de la Pasti pana la Ispas ajunge in Rai;
– de Ispas se bat vitele cu leustean, ca sa se ingrase si sa fie ferite de boli;
– se taie par din varful cozilor de la vite si se ingroapa intr-un furnicar, spunandu-se: „sa ne dea Dumnezeu atatia miei si vitei cate furnici in furnicar!”;
– in ziua de Ispas nu se da foc si sare din casa;
– ce se seamana dupa Ispas, nu rodeste;
– in ziua de INALTAREA DOMNULUI, femeile care au morti in familie, impart azime calde, ceapa verde si rachiu pentru sufletele acestora, crezandu-se ca e ziua in care sufletele lor se inalta la cer si sa aiba merinde de drum;
– femeile impart lapte dulce, fiert cu pasat.
In vechime, ziua de Ispas era una a soroacelor, a incheierii diferitelor afaceri. Pentru ca data sarbatorii variaza de la an la an cu un numar mare de zile, sensul a devenit peiorativ: a nu da inapoi ce ai imprumutat, a amana pana la Pastele Cailor, pana la Sfantul Asteapta (a nu te tine de promisiune).