Ion Cristoiu si Cornel Nistorescu infesteaza din vremuri imemoriale presa romaneasca. Au avut liber acces presa inca din tinerete pentru simplul motiv ca erau ceea ce se chema in perioada comunista tineri cu origine sanatoasa. Erau fara probleme de dosar, fara pata. Ceea ce i-a ajutat nespus in miraculoasa lor cariera, scrie Mircea Morariu in Adevarul.
Nistorescu a facut scoala profesionala din Cugir, a lucrat direct in productie inainte de a se duce la facultate. Un element ce reprezenta garantia unei cariere de succes in socialism.
Cristoiu a facut Filosofia la Cluj, iar unei posibile ori pretinse cariere universitare i-a preferat aceea de slujbas cu rol de propagandist al PCR in presa de tineret. Si Cristoiu, si Nistorescu au parcurs nestingheriti de nimeni treptele profesionale specifice ierarhiei comuniste ceea ce inseamna ca au slujit credinciosi partidul si ca s-au aflat in termeni cel putin buni cu bratul inarmat al PCR, Securitatea.
Care avea rolul de a da, atunci cand era cazul, viza decisiva. Fie ca era vorba despre o promovare ori macar despre o viza de plecare in strainatate. Dupa ce si-au facut mana si si-au dovedit atasamentul in presa de tineret, si unul, si celalalt au fost socotiti de cine trebuia tovarasi de nadejde. Verificati si validati ca atare. Asa ca promovarea a venit cam de la sine.
De pilda. Cand nu i-a mai placut sa fie redactor sef adjunct la Scanteia tineretului, unde, trebuie sa recunosc ca a facut si lucruri bune, asa cum a fost, de pilda, SLAST- ul, Ion Cristoiu a fost trimis sa conduca revista Teatrul.
Astazi Ion Cristoiu spune, cui are timp si nervi sa-i asculte confesiunile, ca ar fi fost vorba despre o retrogradare. Cert e ca Revolutia din decembrie 1989 l-a gasit in sediul revistei din strada Constantin Mille nu ca pe un fitecine, ci cel mai inalt in ierarhie.
Asta cam in acelasi timp in care Cornel Nistorescu primea vize de calatorie dupa vize, mergand ba pe la Paris, de unde se intorcea victorios cu un interviu smuls de la Elvira Popescu, ba in Iran, unde era trimis de Ceausescu sa vada si, mai ales sa scrie, ce bine se traieste sub urmasii ayatollahului Khomeiny. Dar sa se si prosterneze la mormantul celui ce il gonise pe sahinsah de la conducerea tarii.
Indata dupa 1989, si Cristoiu, si Nistorescu s-au reorientat, au devenit apostolii, campionii privatizarii presei, au facut si unul, si celalalt bani frumosi in epoca extrem de profitabila a Expresului si a Evenimentului zilei. De unde si cearta dintre ei, cearta supralicitata de Cristoiu asa, de ochii lumii.
Cearta provocata de bani si de dividente si nicidecum una pe principii. Cearta uitata atunci cand la mijloc interveneau ori intervin interese superioare. Adica ordine care vin de la cel care le da banul. Ori la ordona cum sa se repozitioneze. Sintagma interese superioare fiindu-le celor doi foarte familiara de pe vremea cand nutreau, la ordin, idealuri comuniste.
Acum nutresc, desigur, tot la ordin, convingeri pesediste. Drept pentru care nu rateaza nici o ocazie spre a-l face praf pe presedintele Iohannis. Pretinsa personalitate a presei romanesti, Cornel Nistorescu, a dat-o rau de tot in bara publicand zilele trecute in resuscitatul Cotidianul un articol in care pretindea ca fostul prim-adjunct al directorului SRI, generalul Florian Coldea, nu ar fi nicidecum la pensie.
Din contra. Ca s-ar speti muncind intr-o directie anume inventata pentru ilustrissima lui persoana. Articolul scris de Nistorescu s-a dovedit eronat, de la un cap la altul. I s-a raspuns cu o ironie postata de temuta institutie pe contul ei de Twitter. Fapt care l-a scandalizat la culme pe maestrul Ion Cristoiu. Care si-a exprimat indignarea intr-un articol kilometric postat pe cristoiublog si reprodus, cum altfel?, de Evenimentul zilei. Cred si eu, asemenea lui Ion Cristoiu, insa din cu totul alte motive, ca prostiile in cascada debitate de Cornel Nistorescu, daca sunt cu adevarat inexacte, se cuveneau meticulos, punct cu punct demontate de SRI intr-un comunicat de presa.
In primul rand, fiindca SRI trece in vremea din urma printr-o acuta, reala sau inventata, criza de credibilitate. in mintea mult prea multor romani s-a insinuat ideea ca SRI ar fi un alter-ego al Securitatii. Un instrument de represiune, de supraveghere in masa a populatiei. Care asculta zi si noapte milioane de telefoane. si care contribuie vartos la alcatuirea la comanda de dosare de coruptie inventata ce ar fi inventate de DNA doar spre a scoate din scena persoanele indezirabile.
Cred ca nu e nicidecum in interesul institutiei ca aceasta convingere sa fie amplificata. in al doilea rand, era necesar ca ceea ce a scris Cornel Nistorescu sa fi primit un raspuns riguros, argumentat pentru a li se arata naivilor care inca mai cred in insul respectiv cu dovezi irefutabile cine e de fapt aceasta mare personalitate. Cat de prost sta dl. Nistorescu la capitolul deontologie si cat de nociv e faptul ca, asemenea lui Ion Cristoiu, paraziteaza cu nefrecventabila lui persoana audiovizualul romanesc.
Chiar Televiziunea fosta nationala, devenita la ordinul lui Liviu Dragnea, instantaneu indeplinit de defectiva de coloana vertebrala Irina Radu, televiziune guvernamentala. Un loc unde atat Cristoiu cat si Nistorescu au devenit invitati de seama in emisiunea de toata jena Romania 9 a fostei slugi voiculesciene pe nume Ionut Cristache. si in care debiteaza verzi si uscate, multe avandu-l drept tinta pe presedintele Klaus Iohannis. As dori sa fiu foarte bine inteles. Socotesc ca abuzurile institutiilor de forta ale Romaniei se cuvin cu promptitudine dezvaluite. Fireste, in cazul in care ele exista. Nu cred insa ca au caderea morala sa o faca hiene de presa. Insi compromisi. Asa cum sunt Ion Cristoiu si Cornel Nistorescu, conchide autorul in Adevarul.
