Un om a gasit o punga mare cu pietricele colorate pe tarmul unei ape. A luat-o si mergand spre casa incepu sa arunce pietricele in apa, tinti pasarile care treceau pe deasupra, se amuza aruncandu-le aiurea. In momentul in care mai avea in punga doar doua, trei pietricele, pe care se pregatea sa le arunce si pe astea fara rost, s-a intalnit cu un vecin, acesta s-a uitat la pietricele dupa care zise:
– „De unde ai pietricelele acestea, fiindca sunt foarte pretioase!”
Afland asta, omul nostru pleca disperat sa caute pietricelele auncate aiurea, dar era greu sa mai recuperze ceva.
Asa facem si noi cu zilele vietii noastre.
Fiecare zi a omului, fiecare saptamana, fiecare luna, fiecare an sunt comori care trec (o zi, o saptamana, o luna, un an…sunt traite doar o data, nu de mai multe ori); e imposibil sa le mai recupereze cineva, sa le mai retraiasca, pentru ca timpul nu poate fi reluat. Tocmai de aceea trebuie sa folosim bine timpul, cu intelepciune, iubire si masura, in lumina, atunci cand il primim/avem, ca sa fim bine placuti lui Dumnezeu.
