Blestemele continua sa reprezinte, si in ziua de azi, un subiect controversat, care are foarte multi adepti. History a adunat sapte blesteme din istorie a caror credibilitate e castigata de faptele ce s-au scurs din momentul in care au fost „oferite” urmasilor.

Blestemul Tippecanoesau, blestemul presedintilor americani. Un sir de intamplari nefericite petrecute in viata unor presedinti americani a ridicat intrebarea daca vreme de 140 de ani asupra „locatarului” de la Casa Alba a planat un blestem ce isi facea simtit efectul din 20 in 20 de ani.

Totul a inceput in 1840, atunci cand William Henry Harrison a castigat presedintia cu sloganul „Tippecanoe and Tyler Too”, facand referire la participarea lui in lupta contra indienilor de la Tippecanoe din 1811. Se pare ca acolo fratele sefului indienilor Shawnee ar fi rostit blestemul cu un continut bizar, deoarece a prevazut ca Harrison va ajunge presedinte: „Toti presedintii vor muri din 20 in 20 de ani, incepand cu Harrison, in timpul mandatului lor!”.

De atunci si pana la alegerea lui Ronald Reagan in 1980, toti presedintii SUA au murit in timpul mandatului, din 20 in 20 de ani. Harrison moare la doar o luna dupa ce devine presedinte, Abraham Lincoln este impuscat in 1860, James Garfield, ales presedinte in 1880, moare asasinat in 1881, William McKinley care obtine al doilea mandat in 1900 va muri impuscat in 1901. Warren G. Harding presedinte din 1920, face infarct si moare in 1923, F. Roosevelt moare in 1945, in timpul celui de-al patrulea mandat, Kennedy ales in 1960 moare impuscat in ’63.

Ronald Reagan a rupt blestemul supravietuind atentatului din 1981.

Blestemul cantecului sinucigas

De numele pianistului si compozitorului maghiar Rezső Seress se leaga o poveste sinistra. Se spune ca incerca de foarte multa vreme sa dea lovitura cu unul dintre cantecele sale. Cele mai multe erau respinse, lucru care ducea inevitabil la certuri cu sotia sa. in cele din urma, intr-o duminica, aceasta l-a parasit. Singur si deprimat, Seress s-a asezat la pian.

Apoi, aruncandu-si privirea pe fereastra, a vazut cum pe cer se strang nori negri si incepe o ploaie trista de toamna. „Ce duminica mohorata”, a gandit Seress si a inceput sa improvizeze la pian. in mai putin de o jumatate de ora compozitorul a scris un cantec intreg, cu o melodie si un ritm ciudat, foarte deprimant si trist. L-a numit „Szomorú vasárnap” (Duminica mohorata).

Surprinzator, un producator muzical i-a acceptat piesa, care a fost distribuita in intreaga lume. Totusi, la putina vreme dupa ce cantecul a fost inregistrat si pus in vanzare au inceput o serie de lucruri bizare legate de melodie. in Berlin, un tanar a cerut unei orchestre sa-i intoneze melodia, apoi barbatul a mers acasa si s-a impuscat in cap. inainte de a face acest gest, le-a spus rudelor sale ca se simte foarte deprimat dupa ce a ascultat un cantec nou pe care nu si-l mai putea scoate din minte. Dupa o saptamana, o tanara femeie a fost gasita spanzurata intr-un apartament din acelasi oras.

Politia a gasit un disc cu cantecul „Duminica mohorata” in dormitorul acesteia. Dupa doua zile, o secretara din New York s-a gazat, lasand in scris ca la inmormantarea ei sa se cante „Duminica mohorata”. La nici o luna, un alt new-yorkez de 82 de ani s-a aruncat de la etajul al saptelea dupa ce cantase melodia mortala la pian. Cam in aceeasi perioada, un adolescent din Roma a auzit melodia dupa care s-a aruncat de pe un pod. Presa din lumea intreaga a inceput sa scrie despre tot mai multe morti asociate cu melodia lui Seress. Astfel, un ziar din Londra scria despre cazul unei femei care pusese discul cu „Duminica mohorata” la volum maxim infuriindu-i si speriindu-i pe vecini.

La un moment dat, discul se bloca si canta la nesfarsit acelasi fragment. Enervati, vecinii au inceput sa bata la usa femeii insa aceasta nu raspundea. Au spart usa si au gasit-o pe femeie moarta in fotoliu dupa ce luase o supradoza de medicamente. Lunile treceau si tot mai multe astfel de cazuri erau raportate.

Acest lucru i-a determinat pe sefii de la BBC sa interzica sa se mai difuzeze melodia la radio. in Franta, Rezső Seress i-a scris sotiei sale rugand-o sa-i fie din nou alaturi. in schimb, a primit o scrisoare de la politie in care era informat ca sotia lui se otravise, langa ea fiind gasita o copie a „Duminicii mohorate”. Venirea celui de-al Doilea Razboi Mondial a asternut tacerea asupra evenimentelor legate de misteriosul cantec. Totusi, melodia circula azi liber pe YouTube, iar lumea e mai atenta de aceasta data la fenomenul Emo.

Blestemul lui Superman

Cei mai populari actori care au jucat rolul lui Superman au avut o soarta trista. George Reeves a fost primul lovit de blestem. Acesta s-a sinucis in conditii destul de misterioase. Christopher Reeve, actorul care a luat chipul personajului in primele filme, a ramas paralizat dupa ce a cazut de pe un cal.

Nici creatorii personajului Superman nu au beneficiat de o soarta prea buna. Jerry Siegel si Joe Shuster au vandut ideea, de milioane de dolari, revistei cu benzi desenate unde erau angajati, pentru suma ridicola de 130 de dolari.

Apropiati ai celor doi au afirmat ca cei care au pus blestemul asupra personajului au fost tocmai Jerry si Joe, deoarece nu au fost rasplatiti la adevarata valoare a munci depuse atunci cand l-au creat pe Superman.

Cea mai ciudata si controversata speculatie pune moartea presedintelui american J.F. Kennedy pe seama blestemului lui Superman. Chiar inainte de moartea sa, consilierii de imagine ai presedintelui au aprobat o poveste in care Superman rostea aceleasi mesaje ca si oficialul american.

Revista cu benzi desenate unde trebuia sa apara povestea era planificata sa vada lumina tiparului in aprilie 1964, insa Kennedy a fost asasinat in noiembrie 1963. Zvonurile legate de un posibil blestem ce „planeaza asupra lui Superman“ i-au de­­­terminat pe mai multi actori sa refuze sa joace acest rol.

Blestemul caprei Billy

Un blestem aparte s-a abatut asupra echipei de baseball Chicago Cubs in 1945. Dupa cum spune legenda, Billy Sianis, un emigrant grec, a venit la meciul din 1945 dintre Chicago Cubs si Detroit Tigers alaturi de caprita sa Murphy (sau Sinovia).

Caprita era foarte haioasa asa ca paznicii l-au lasat pe Sianis in stadion impreuna cu ea. inainte insa ca meciul sa se termine, proprietarul echipei Cubs, Philip Knight Wrigley, l-a dat afara din tribuna pe Sianis spunand ca nu mai suporta cum miroase capra sa.

Insultat, Sianis a blestemat echipa Cubs sa nu mai joace in World Series atata timp cat va fi condusa de Wrigley. incantat ca blestemul sau a prins in 1945 (echipa retrogradase), Sianis i-a trimis lui Wrigley o scrisoare din Grecia in care scria:„Who stinks now?“ (Cine miroase acum?).

Blestemul s‑a rupt dupa mai bine de 20 de ani, cand, in 1967, Leo Durocher a devenit managerul clubului.

Diamantul Hope

Celebrul diamant dateaza din 1642 si este cunoscut pentru culoarea remarcabila, marimea, frumusetea si istoria lui. Diamantul Hope are o culoare de un albastru profund si are 45,52 karate. Este prins de un colier, inconjurat de 16 diamante albe.

insa bijuteria este celebra si pentru ghinionul pe care-l aduce. Dupa cum spune legenda, un anume Tavernier a facut o calatorie in India si, daca tot era acolo, a furat diamantul din fruntea (sau ochiul) statuii zeitei hinduse Sita. Ca pedeapsa, Tavernier a fost sfasiat de viu de catre niste caini turbati intr-o calatorie in Rusia, la scurt timp dupa ce vanduse diamantul.

Regele Louis XVI este probabil cel mai celebru detinator al pretioasei podoabe, blestemul ajungandu-l si pe el, fiind decapitat impreuna cu sotia sa, regina Maria Antoaneta. in cele din urma diamantul a fost donat Institutului Smithsonian. Acum diamantul Hope este expus la National Gem and Mineral Collection din cadrul National Museum of Natural History.

Blestemul lui Tutankamon

Dupa cateva luni de la deschiderea mormantului lui Tutankhamen au inceput ghinioanele. „Moartea va atinge cu aripile ei pe cel care il va tulbura pe faraon”. Aceasta inscriptie, descoperita in mormantul lui Tutankamon a capatat un straniu ecou pentru cei care au profanat mormantul. in 1903, un englez bogat, lordul Carnavon, a venit la Cairo pentru a face noi sapaturi. El a reusit sa atraga colaborarea unui tanar, dar remarcabil arheolog, Howard Carter. La 25 noiembrie 1922, Carter, Carnavon si Calender au coborat pentru prima data in mormant, asa spun ei. Se spune ca Carter si Carnavon au descoperit mormantul mai devreme dar au tinut ascuns acest eveniment deoarece ei au gasit mormantul intact. Ei au lasat mormantul in dezordine ca sa se cunoasca ca a fost profanat. La 18 februarie s-a facut „inaugurarea oficiala” a sapaturilor. Dupa cateva zile lordul Carnavon a murit intepat de un tantar, spunand inainte de moarte: „S-a terminat, am auzit chemarea si ma pregatesc!”. Aproape chiar in acel moment, lumina s-a stins in camera si, de altfel in tot hotelul. Asa s-a nascut legenda blestemului lui Tutankamon.

Astazi ipoteza doctorului Dean este aproape unanim acceptata. El sustine ca motivul decesului celor care au intrat in mormantul lui Tutankhamon nu este blestemul, ci un soi de ciuperca (aspergillus niger) ai carei spori, patrunzand in plamani, gasesc conditii propice de germinare si se dezvolta repede formand colonii ce provoaca leziuni in tesutul pulmonar. Absorbite de sange, toxinele sunt transportate in creier si actioneaza asupra sistemului nervos central, provocand halucinatii de genul celor produse de acidul lisergic sau de mescalina. Totusi o intrebare exista: sunt simple coincidente sau blestemul exista?

Dupa doua luni de la intrarea in mormantul lui Tutankhamon Carnarvon a murit. La sase ani dupa ce acesta murise inca 12 persoane care faceau parte din echipa lui Carnarvon murisera. in anii ce au urmat, alti cativa oameni ce au avut legatura cu expeditia au murit.

Lista cea lunga cu morti a inceput in aprilie in 1923 cand Carnarvon s-a trezit in camera de hotel din Cairo simtindu-se rau. Pana cand a sosit fiul sau in camera de hotel, Carnarvon era deja inconstient. in acea noapte a si murit. Moartea sa s-a datorat unei muscaturi de tantar – muscatura identica cu cea de pe corpul mumificat al lui Tutankhamon (pe obraz). Lista cu morti nu se oprea. Secretarul expeditiei Richard Bethell a fost gasit mort in patul sau. Radiologistul Archibald Reid, care a folosit razele X pe corpul lui Tutankhamon se plangea ca este epuizat, noteaza History.

La scurt timp dupa intoarcerea sa in Anglia a murit. Arheologul Arthur Mace, care era unul din conducatorii expeditiei, a intrat brusc in coma si a murit inainte ca doctorii sa stabileasca diagnosticul. in 1930 doar doi din membrii echipei care au intrat in mormantul regelui mai erau in viata. Blestemul faraonului avea efect si la jumatate de secol de la prima victima.

in 1970, singurul supravietuitor al expeditiei, batranul Richard Adamson in varsta de 70 de ani, a dat un interviu la un post de televiziune. El a spus telespectatorilor ca nu crede in blestemul lui Tutankhamon. Dupa ce a plecat de la studioul de televiziune taxiul sau a fost implicat intr-un accident. Adamson a fost aruncat din masina pe strada unde avea sa fie ucis de o trasura. Era a treia oara cand a spus public ca nu crede in blestem. Prima oara sotia sa a murit la 48 de ore dupa aceasta remarca. A doua oara fiul sau si-a rupt coloana vertebrala intr-un accident de avion. Dupa a treia intamplare Adamson a zis: „pana acum am refuzat sa cred ca este vreo legatura intre blestem si ceea ce i s-a intamplat familiei mele. Dar acum am ceva dubii”.

in 1972 s-a ajuns la un acord ca tezaurul lui Tutankhamon din muzeul din Cairo sa fie dus la Muzeul din Londra pentru o expozitie. Transportul tezaurului a fost supravegheat de doctorul Gamal Mehrez care era directorul general al departamentului de antichitati al muzeului si raspundea de mumiile si comorile faraonilor. A spus: „Eu, mai mult ca oricare din aceasta lume am avut legatura cu mormintele si mumiile faraonilor. si totusi sunt in viata. Nu cred nici o clipa in blestem”.

Tezaurul lui Tutankhamon a fost mutat de la muzeul din Cairo pe data de 3 februarie 1972. in acea zi doctoral Mehrez a murit subit. Avea 52 de ani.

Blestem sau simple coincidente, Blestemul lui Tutankamon, naste si astazi aceleasi intrebari care vor ramane si in viitor sub semnul misterului.

Blestemul Poltergeist

Blestemul „Poltergeist“ este legat de circumstantele ciudate in care oamenii care au lucrat la acest film au murit. Mai exact, patru dintre actori au murit din cauze neobisnuite in perioada dintre prima parte a filmului si cea de-a treia, unul dintre ei murind chiar in timpul filmarii partii a doua.

Dominique Dunne, actrita de 22 de ani care a jucat rolul lui Dana in primul film, a murit strangulata de catre prietenul ei gelos, in 1982. Heather O’Rourke, actrita de 12 ani care a interpretat rolul lui Carol Anne in toate cele trei filme, a trecut in nefiinta in 1988, dupa ce doctorii au tot incercat sa ii gaseasca un diagnostic la o afectiune ciudata pe care o avea. Julian Beck, actorul de 60 de ani care jucase rolul lui Kane in „Poltergeist II:The Other Side“, a murit de cancer la stomac, insa fusese diagnosticat inainte sa primeasca rolul. Will Sampson, 53 de ani, a jucat rolul lui Taylor the Medicine Man in „Poltergeist II“, a murit dupa o complicatie in urma unei operatii la rinichi.

Se pare ca acest blestem provine de la faptul ca scheletele care apar in primul film sunt schelete adevarate, dezgropate din mai multe morminte. Actrita Jo Beth Williams a declarat intr-un interviu ca, intr-adevar, producatorii Mark Victor si Michael Grais au recunoscut ca scheletele folosite in „Poltergeist II“ erau reale si ca au chemat un preot care sa protejeze platoul de filmare impotriva spiritelor. in plus, casa din Pasadena, California, unde s-au filmat scenele din casa Freeling a fost distrusa de un cutremur in 1994.

Jo Beth Williams, cea care a jucat rolul lui Diane Freeling, povestea cum in fiecare zi cand se intorcea de pe platourile de filmare gasea pozele de acasa de pe pereti strambe.

Actorul Will Sampson, un indian shaman, a facut un exorcism pe platourile de filmare ale „Poltergeist II“ pentru a scapa de spiritele straine. La un an dupa ce „Poltergeist II“ a avut premiera, Will a murit, precizeaza History. in timpul unei scene in care Robbie Freeling (Oliver Robins) trebuia sa fie strangulat de catre un clovn de jucarie, papusa mecanica chiar s-a defectat, iar Robins a fost strangulat de-a binelea.

In timpul unei sedinte fotografice pentru „Poltergeist III“, dupa ce s-au developat pozele s-a vazut ca fata actritei Zelda Rubenstein era acoperita de o lumina alba. Se spune ca fotografia fusese facuta exact in momentul in care mama actritei murise.

Sursa: EVZ

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.