9. Stiloul spatial
In timpul cursei spatiale din anii 1960, NASA s-a confruntat cu o problema foarte mare legata de scrisul in conditiile de vid si imponderabilitate din spatiu. Exista oameni care sustin ca NASA a cheltuit 1,5 milioane de dolari pentru dezvoltarea unui “stilou spatial”, si ca rusii, care s-au confruntat cu aceeasi problema, au folosit pur si simplu un creion. Cu toate ca guvernul SUA este recunoscut pentru cheltuielile sale extravagante si maniera de a risipi bani uneori, adevarul este ca astronautii timpurii au folosit creioane. In cazul proiectului Gemini, de exemplu, NASA a comandat creioane mecanice de la Tycam Manufacturing Engineering Inc. din Houston. Contractul trebuia sa fie pentru 34 de creioane care costau in total 4382 de dolari. Acest lucru a creat o adevarata controversa la acea vreme, deoarece multi oameni erau de parere ca era o cheltuiala frivola. NASA a revenit imediat asupra deciziei si i-a echipat pe astronauti cu instrumente mai putin costisitoare. Cam in aceeasi perioada, Paul C. Fisher de la Fisher Pen Inc., lucra la un design pentru un pix care sa functioneze mai bine in mediul unic din spatiu. Inventia sa consta intr-un stilou nou cu un cartus de cerneala presurizat, care sa poata functiona intr-un mediu imponderabil, subacvatic, sau in alte lichide, precum si la temperaturi extreme care sa varieze intre -45 de grade Celsius si 204 grade Celsius. Acest lucru a fost realizat fara nicio investitie din partea NASA. Compania Fisher Pen a investit un milion de dolari din propriile fonduri in acest pix, iar apoi l-a brevetat si l-a scos pe piata. Dupa dezvoltarea acestui pix, Fisher a luat legatura cu NASA pentru posibila vanzare a noilor stilouri. Insa, datorita experientei initiale cu acele creioane mecanice costisitoare, NASA a ezitat sa cumpere aceste noi pixuri. Cu toate acestea, dupa efectuarea unor teste riguroase, managerii NASA au fost de acord sa ii echipeze pe astronautii misiunii Apollo cu aceste pixuri. NASA a cumparat aproximativ 400 de pixuri la 6 dolari bucata, o cifra mult mai rezonabila decat cea pentru creioanele mecanice dinainte. Rusii au cumparat si ei 100 de pixuri si 1000 de cartuse de cerneala. Atat astronautii americani, cat si cei rusi, au continuat sa foloseasca aceste pixuri spatiale.
