Maria era o femeie casatorita, care nu se prea intelegea cu sotul ei si din aceasta cauza in casa lor era tot timpul neliniste si razboi. Ea se credea foarte credincioasa si mereu mergea la spovedanie, dar de fiecare data la alt duhovnic. La duhovnic cand se spovedea mai mult vorbea despre pacatele sotului sau si de faptul ca aproape in totalitate vina pacatelor savarsite erau din cauza lui.
Iata insa ca intr-un final ajunge la un duhovnic foarte iscusit, care o spovedeste. Dar si de data aceasta Maria se indreptatea si gasea explicatii pacatelor sale in purtarea sotului ei.
Dupa o lunga spovedanie la urma preotul ii spuse asa:
– „Maria! Pentru toate pacatele savarsite vei face in fiecare zi rugaciunile de dimineata si de seara, paraclisul Maicii Domnului spre ajutor, o catisma la psaltire si…..etc., etc., fapte bune, milostenie, trezvia mintii, bunatate, blandete cu aproapele…. si cate 300 de metanii in zi!„
Maria stata si asculta si consternata de faptul ca i-a dat preotul un canon asa aspru l-a intrebat intrigata:
– „Parinte! Dar de ce sa fac eu asa de multe, de ce sa-mi dati un canon asa de greu, cand eu toate le fac din cauza sotului? El se cade sa-l faca, nu eu!„
Si parintele cu blandete i-a raspuns:
– „Maria! Se cuvenea ca tie sa-ti dau canon, atata timp cat tu l-ai spovedit pe el, nu pe tine. Tu in loc sa te spovedesti pe tine l-ai spovedit pe el. Asa ca acest canon ti se cuvine tie. El cand va veni la spovedanie ii voi da si lui ceva de facut spre indreptare, dar deocamdata tu l-ai spovedit pe el, l-ai judecat in fel si chip si deci se cade acum ca tu sa-i faci canonul…”.
Unii dintre noi, de cate ori nu mergem la spovedanie si vinovat pentru toate cate am facut e oricine numai noi nu. E vinovata si vremea de afara, si autobuzul care nu vine la timp, si soferii din trafic, si ploaia si soarele si soacra si catelul si purcelul, pana si luna de pe cer greseste fata de noi si noi, smeritii, fata de Dumnezeu, dar numai din cauza lor, in niciun caz din cauza noastra.
Indreptatirea de sine este pacatul frate cu neascultarea, deoarece Adam si Eva, in rai, s-au indreptatit si au pierdut totul. Asadar, cand mergem la spovedanie sa spunem duhovnicului doar pacatele noastre, fara sa ascundem ceva, si sa dam vina numai pe noi, nu (si) pe altii.
