Raluca Ada Popa este profesoara de informatica la Universitatea Berkeley, unde le preda studentilor un curs de securitate a datelor. Originara din Sibiu, Raluca Ada Popa a fost declarata, in 2009, cea mai buna studenta din lume la informatica, premiu urmat si de alte distinctii: premiul pentru cea mai buna teza de doctorat si pe cel pentru cel mai bun tanar profesor, ultimul fiind obtinut chiar la inceputul acestui an.

Primul contact cu stiintele exacte l-a avut inca din copilarie, cand a realizat ca este atrasa in mod special de matematica, prima ei mare iubire, si de fizica. Chiar daca scoala, unde a avut nota 10 pe linie, a fost pe primul plan, Raluca isi aminteste amuzata de boacanele pe care le facea in fata blocului alaturi de alti copii. „ imi amintesc cu haz ca aveam multe idei creative cand eram copila, dar care ma bagau des in bucluc. imi placea sa organizez si sa conduc diverse «campanii» cu ceilalti copii.

De exemplu, am decis ca avem nevoie de un parc langa blocul nostru, asa ca am adunat niste copii si am scos gradina vecinei, inlocuind-o cu roci si scanduri, plus un tobogan improvizat. O alta «campanie» condusa de mine a dus la inundarea pivnitei blocului. Ca doar voiam si noi sa avem o piscina“, s-a amuzat Raluca. Cativa ani mai tarziu, la liceu, ea a facut cunostinta cu informatica. Iar asta avea sa-i schimbe practic viata. Desi pasiunea pentru matematica si fizica a ramas neschimbata, informatica a luat prim planul, devenind „marea ei iubire“.

A urmat facultatea, la celebra Massachusetts Institute of Technology (MIT), iar anii studentiei au fost si cei mai frumosi. in 2009, Raluca avea sa primeasca premiul pentru cel mai bun student din informatica din lume, CRA Outstanding Undergraduate Award. si n-a fost singurul premiu. Ulterior, ea si-a continuat studiile la MIT, unde a terminat masteratul si doctoratul. si tot atunci a fost rasplatita cu premiul Sprowls, care se acorda anual celei mai bune teze de doctorat din informatica la MIT, in 2014.

„Au fost niste ani superbi. Se zice ca MIT-ul este precum bautul dintr-un furtun cu foc. Au fost ani intensi, dar si foarte stimulanti si minunati. Am foarte multe episoade care mi-au ramas in memorie. imi amintesc cu placere de primele mele proiecte de cercetare, cand mentorul meu, faimosul profesor Ron Rivest (n.r. – castigator al premiului Turing, echivalentul premiului Nobel in informatica) mi-a spus ca el crede ca am rezolvat problema pe care incerca sa o rezolve de ceva timp, dar si cand faimoasa profesoara Barbara Liskov gasea probleme constant in design-ul sistemului meu si imi dadea intalnire zi de zi sa-mi asculte noile idei si sa-mi spuna de ce nu merge. Ei m-au format practic ca om de stiinta. imi aduc aminte si de primul sarut cu Alessandro intr-o seara de mai, in fata domului de la MIT, pe un spatiu cu iarba verde, barbatul care a devenit intre timp sotul meu. Apoi, imi aduc aminte cu mult drag de anii de doctorat, plini de dorinte arzatoare de a realiza ceva si de frustrari in cazul esecurilor, pana am ajuns sa obtin niste rezultate de care sunt mandra“, a rememorat tanara profesoara.

Citeste mai mult pe adevarul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.