A fost o data un om foarte credincios si binevoitor, cu frica de Dumnezeu si smerit in toate. Dar iata ca s-a intamplat ca sa fie acuzat pe nedrept de o crima petrecuta in oraselul lor. Un om rau si cu multa influenta in acea imparatie, care savarsise aceasta crima, s-a sfatuit cu judecatorul cu care era prieten si au gasit de cuviinta sa puna vina asupra altui om. Trudind ei si gandind pe cine sa cada napasta au ajuns la concluzia ca acest crestin era cel mai potrivit, deoarece se zvonise despre el ca este smerit, ca a mai avut conflicte cu niste oameni din orasel si el a luat asupra lui vina lor.
Si asa s-a intamplat ca acest bun crestin sa fie incercat de o astfel de intamplare si a fost adus la judecata. In zadar a incercat acesta sa explice tuturor ca este nevinovat, ca n-ar fi facut el asemenea fapta contrara principiilor sale si mai ales crestinismului. Judecatorul insa fara mila a dat verdictul: „pedeapsa cu moartea prin spanzuratoare”.
Toata lumea participanta la acest eveniment a fost foarte contrariata de verdictul dat de judecator, caci il stiau pe acest om a lui Dumnezeu ca fiind exemplar in purtarea lui. Dar judecatorul complotase cu multa sarguinta impotriva lui si gasise si martori mincinosi. In acest timp crestinul nostru se ruga Bunului Dumnezeu sa-l izbaveasca din aceasta mare incercare si sa aduca in fata tuturor pe adevaratul vinovat.
Vazand judecatorul ca multimea este nemultumita de verdictul lui, vrand cu viclenie sa dea un exemplu de clementa si sa arate ca si el se supune vointei dumnezeiesti a propus un mijloc de scapare a vinovatului nevinovat.
Aratand tuturor ca el ca judecator drept lasa judecata in seama lui Dumnezeu, propune vinovatului sa extraga cu mana lui unul din doua bilete puse in fata. Pe un bilet scrie vinovat de moarte, iar pe altul iertat de Dumnezeu. Astfel biletul care va fi tras de inculpat va fi socotit si verdictul final. Toata multimea a fost multumita de propunerea judecatorului aclamandu-l ca pe un om de cinste, dar ei nu stiau ca vicleanul facuse doua bilete cu acelasi inscris: „vinovat de moarte”.
Sarmanul crestin simtise de la inceput viclenia judecatorului, care nu luase in seama marturiile sale de nevinovatie, si se ruga cu lacrimi Domnului Hristos sa-l scoata din aceasta mare nenorocire.
Astfel in ziua judecatii fu pus in fata inculpatului cele doua biletele scrise cu viclesug de mana vandutului judecator. Judecatorul zise in fata multimii cu mare glas:
– „Iubiti concetateni astazi vom lasa in mana Domnului judecata acestui, om care a savarsit o crima oribila! Ca nimeni sa nu spuna ca eu sunt nedrept, pentru ca acest om este cunoscut in comunitate ca fiind drept, si sa nu zica cineva ca eu l-am nedreptatit, astazi va extrage biletul cu verdictul sau. Avem aici doua bilete, unul cu vinovat si altul cu nevinovat. Acesta va alege biletul si-l va arata tuturor ca sa se convinga fiecare de judecata lui Dumnezeu”.
Luminat de Duhul Sfant crestinul lua unul din bilete, il introduse pe loc in gura si se prefacu ca-l inghite.
Judecatorul plin de furie striga:
– „De ce ai facut aceasta, criminalule?! Spuneai ca esti credincios, de ce ti-a fost frica sa arati lumii verdictul primit?”
Crestinul nostru insa raspunse cu calm, dar cu glas mare, tuturor:
– „Daca eu am inghitit biletul sa-l aratati dv., domnule judecator, pe cel care a ramas, tuturor, sa fie vazut de toata lumea verdictul lui Dumnezeu! Caci daca al meu bilet era cu verdictul vinovat, cu siguranta in mana dv. a ramas celalalt bilet cu verdictul nevinovat si iertat de Dumnezeu!”.
Pus in aceasta situatie negandita judecatorul fu fortat de imprejurari sa arate biletul ramas pe care scria vinovat si, deci, ca atare, cel inghitit de crestinul evlavios era cu nevinovat.
Lumea cuprinsa de bucurie incepu sa strige si sa laude pe Dumnezeu!
Dar crestinul nostru scoase atunci din gura de sub limba celalalt bilet si-l arata multimii.
Vazand multimea marea inselatorie facuta de prefacutul judecator pusera mana pe el si-l luara la intrebari, il judecara si aflara adevarul acestei crime odioase.
Asa a lucrat Dumnezeu si a aratat cum isi apara fii de uneltirile nemernicilor.
Iata ca acest crestin nu a deznadajduit si s-a rugat cu sarg Domnului sa descopere adevarul, iar adevaratii vinovati sa fie pedepsiti dupa dreptate, pentru ca au luat numele lui Dumnezeu in desert, crezand ca El nu vede, nu aude si nu intervine.
